Umberto Eco – Numele trandafirului

măsline umplute, brînză la capac, carne de oaie cu salată crudă
de ardei, bob alb, şi dulciuri alese, prăjitura Sfîntului Bernard,
paste făinoase de-ale Sfîntului Nicolae, ochişorii Sfintei Lucia, şi
vinuri, şi lichioruri care i-au adus bună dispoziţie pînă şi lui
Bernardo Gui, atît de posac din fire : lichior de lămîiţă, de nuci,
vin contra gutei şi vin de genţiană. Părea o adunare de mîncăi,
dacă orice înghiţitură şi orice sorbitură n-ar fi fost însoţită de o
sfîntă lectură.
La sfirşit toţi s-au sculat foarte veseli, unii văitîndu-se de tot felul
de suferinţe numai ca să nu coboare la completa. Dar Abatele nu
s-a supărat. Nu toţi au privilegiul şi îndatoririle celor ce s-au
consacrat ordinului nostru.
în vreme ce călugării ieşeau, am rămas în urmă să arunc o privire
prin bucătărie, unde se pregăteau să închidă pentru noapte. Lam
văzut pe Salvatore care o ştergea spre grădină cu un pachet
sub braţ. Curios, m-am luat după el şi l-am strigat. El a încercat
să scape, apoi, la întrebările mele, a
308
răspuns că ducea în pachet (care se mişca de parcă înăuntru se
zbătea ceva viu) un vasilisc.
— Cave basilischium ! Est Io reys al şerpilor, atît de plin de venin
e, care ţîşneşte afară! Che dicam, veninul, duhoarea cînd iese
afară te omoară! Te intoxică... Et are macule albe pe spinare, şi
caput precum cocoşul, şi jumătate merge deasupra pămîntului, şi
jumătate se tîrăşte, ca ceilalţi şerpi. Şi îl ancide nevăstuica...
— Nevăstuica ?
— Oc! Animal parvissima est, ceva mai lungă decît şoare-cul, şi-l
urăşte pe şoarec muchissimo. Şi sare la şarpe şi-l loveşte. Şi cînd
ele îl muşcă, nevăstuica fuge la fenicula sau la circerbita şi apucă
cu dinţii, et redet ad bellum. Et dicunt că naşte pe ochi, dar cei
mai mulţi spun că ăia mint.
L-am întrebat ce făcea cu vasiliscul şi mi-a răspuns că era treaba
lui. I-am spus, împins acum de curiozitate, că în zilele acelea cu
atîţia morţi, nu mai existau treburi de ţinut în taină şi că aveam
să-i spun despre asta lui Guglielmo. Atunci Salvatore m-a rugat
cu înflăcărare să tac, a deschis pachetul şi mi-a arătat o pisică
neagră. M-a tras lîngă el şi mi-a spus, cu un zîmbet neruşinat, că
nu mai vrea ca chelarul şi cu mine, unul pentru că era puternic,
celălalt tînăr şi frumos, să putem face dragoste cu fetele din sat,
şi el nu, pentru că era urît şi sărac lipit pămîntului. Că el ştia o
magie nemaipomenită care să facă să-i cadă la picioare orice
femeie. Era de ajuns să omori o pisică neagră şi să-i scoţi ochii, şi