Umberto Eco – Numele trandafirului

vorbă după-masa lîngă codicele lui Adelmo.
— Poate că Adelmo s-a sinucis, a spus Guglielmo cu ochii aţintiţi
la figura aceea, dar acesta fireşte că n-a făcut-o; şi nici nu putem
gîndi că s-a căţărat, fără să vrea, pînă la marginea hîrdăului, şi a
căzut în el din greşeală.
Abatele s-a apropiat de el.
— După cum vezi, frate Guglielmo, ceva se petrece în aba-ţie,
ceva care are nevoie de întreaga înţelepciune a domniei tale. Dar,
te implor, fă ceva foarte repede.
— Se afla în cor în timpul slujbei ? a întrebat Guglielmo, arătînd
cadavrul cu degetul.
— Nu, a spus Abatele. Băgasem de seamă că strana lui era
goală.
— Nu mai lipsea nimeni ?
— Nu mi se pare. N-am observat nimic.
Guglielmo a pregetat înainte de a pune o altă întrebare, apoi i-a
dat drumul în şoaptă, cu băgare de seamă ca să nu audă şi alţii:
— Berengario era la locul lui ?
Abatele l-a privit cu o neliniştită admiraţie, ca şi cum ar fi
vrut să arate că el ar fi fost surprins să-l vadă pe maestrul
meu nutrind o bănuială pe care pentru o clipă o nutrise şi el,
dar din motive mult mai lesne de înţeles. Apoi a spus grăbit:
— Era; şedea în primul rînd, ceva mai la dreapta mea.
108
— Bineînţeles, a spus Guglielmo, toate acestea nu
însemnează nimic. Nu cred să fi trecut cineva prin spatele absidei
ca să intre în cor ; deci cadavrul putea să fie aici de jjjai multe
ore, cel puţin după ce se duseseră cu toţii să se culce.
— Fireşte, primii slujitori se trezesc în zori, şi de aceea j-au
descoperit abia acum.
Guglielmo s-a aplecat peste cadavru, ca şi cum ar fi fost obişnuit
cu trupurile moarte. A înmuiat cîrpa, care zăcea alături, în apa
din găleată şi a curăţat mai bine faţa lui Venanzio. între timp
ceilalţi călugări se îngrămădeau speriaţi, alcătuind un cerc
gălăgios pe care Abatele încerca să-l potolească. Printre ei şi-a
croit drum şi Severino, care avea datoria să se îngrijească de
trupurile din abaţie, şi s-a aplecat, alături de maestrul meu. Eu,
ca să aud dialogul lor şi să-l ajut pe Guglielmo, care avea
trebuinţă de o nouă cîrpă curată, înmuiată în apă, m-am apropiat
de ei, lăsîndu-mi deoparte frica şi scîrba care mă cuprinseseră.
— Ai Văzut vreodată vreun înecat ? a întrebat Guglielmo.
— De mai multe ori, a spus Severino. Şi dacă ghicesc ceea ce vrei