Umberto Eco – Numele trandafirului

înţeleagă dincolo de oglindă. Ceea ce ne-ar obliga ca mai întîi să
mergem dincolo, pentru că, desigur, oglinda aceasta este o uşă.
Oglinda era mai înaltă decît o statură obişnuită de om, împlîntată
în zid printr-o ramă solidă de stejar. Am atins-o în toate felurile,
am încercat să vîrîm degetele, unghiile între ramă şi zid, dar
oglinda sta neclintită de parcă făcea parte din zid, piatră în
piatră.
— Şi dacă nu este dincolo, ar putea fi super speculum, şoptea
Guglielmo, şi în vremea asta ridica braţele şi se ridica în vîrful
picioarelor, şi făcea să intre mîna sub marginea de sus a ramei,
fără să găsească altceva decît praf.
— Pe de altă parte, medita cu melancolie, dacă totuşi în spate ar
fi o cameră, cartea pe care o căutăm şi pe care o caută şi alţii, nu
mai este în camera aceasta, pentru că au dus-o de aici, mai întîi
Venanzio, apoi, cine ştie unde, Berengario.
— Dar poate că Berengario a adus-o aici.
— Nu, în seara aceea noi eram în bibliotecă, şi totul ne face să
credem că el a murit, nu multă vreme după furt, chiar în noaptea
aceea, la băi. Altfel am fi văzut-o chiar în dimineaţa următoare.
N-are importanţă... Deocamdată am descoperit unde este finis
Africae şi avem aproape toate elementele pentru a îmbunătăţi
planul bibliotecii, făcut de tine. Trebuie să fii convins că multe
din misterele labirintului s-au limpezit acum. Toate, aş zice, în
afară de unul. Cred că voi avea mai mult de cîştigat dintr-o nouă
lectură a manuscrisului lui Venanzio, decît din alte cercetări ale
locului. Ai văzut că misterul labirintului l-am descoperit mai bine
din afară decît dinăuntru. în seara asta, în faţa imaginilor noastre
strîmbate, nu-i vom da de cap problemei. Şi, în sfîrşit, felinarul a
început să pîlpîie. Vino, să punem la punct celelalte indicaţii care
ne ajută să terminăm planul.
Am străbătut alte încăperi, înregistrînd mereu descoperirile
noastre pe planul făcut de mine. Am întîlnit camere hărăzite
numai scrierilor de matematică şi astronomie, altele cu opere în
caractere aramaice, pe care nici unul dintre noi nu le cunoşteam,
altele în caractere şi mai necunoscute, poate texte din India. Neam
mişcat între două şiruri de încăperi lipite unele de altele care
spuneau IUDAEA şi AEGYPTUS. în sfîrşit, ca să nu-l năucim pe
cititor cu cronica descifrării noastre, mai tîrziu, cînd am pus cu
totul la punct planul nostru, ne-am convins că biblioteca era întradevăr
făcută şi împărţită după imaginea lumii pămînteşti. La
miazănoapte
320