Umberto Eco – Numele trandafirului

manuscris arab.
— Citeşte, deci, răsfoieşte-l, Guglielmo, a spus Jorge. Ai învins.
Guglielmo a privit volumul, dar nu l-a atins. A scos din rasă o
pereche de mănuşi, nu pe ale sale, cu vîrfurile degetelor
descoperite, ci pe cele pe care şi le pusese Severino cînd îl
găsisem mort. A deschis încet legătura uzată şi delicată. Eu m-am
apropiat şi m-am aplecat peste umărul lui. Cu auzul lui atît de
fin, Jorge a auzit zgomotul pe care-l făceam. A spus: — Eşti şi tu,
băiete ? O să pun să ţi-l arate şi ţie, după asta.
464
Guglielmo a dat repede primele pagini.
— Este un manuscris arab, despre spunerile unui smintit, după
catalog, a spus el. Despre ce e vorba?
— Oh, nişte legende proaste despre necredincioşi, de unde reiese
că smintiţii au unele afirmaţii pătrunzătoare care-i uimesc şi pe
sacerdoţîi lor şi-i entuziasmează pe califii lor...
— Al doilea este un manuscris sirian, dar, după catalog, traduce
un tom egiptean de alchimie. Cum de se găseşte legat aici?
— Este o operă egipteană din secolul al treilea al epocii noastre.
Legat de opera care urmează, dar mai puţin primejdios. Nimeni nar
pleca urechea la aiurelile unui alchimist african. Atribuie
creaţia lumii rîsului divin...
A ridicat faţa şi a recitat, cu uluitoarea lui memorie de lector care
de mai bine de patruzeci de ani îşi repeta sie însuşi lucruri citite
cînd încă se mai bucura de o vedere bună:
— De cum a rîs Dumnezeu s-au născut şapte zei care au condus
pămîntul, de cum a izbucnit în rîs a apărut lumina, la al doilea
hohot de rîs a apărut apa, şi în a şaptea zi de cînd rîdea a apărut
sufletul... Nerozii. Şi chiar şi scrierea care urmează, de unul
dintre nenumăraţii proşti care s-au apucat să comenteze Coena...
Dar nu acestea sunt lucrurile care te interesează.
într-adevăr, Guglielmo dăduse foarte repede paginile şi ajunsese
la textul grecesc. Am văzut numaidecît că foile erau dintr-un alt
soi de material, şi mai moale, aproape sfîşiat, cu o parte din
pagini mîncată, acoperit de pete şterse, cum produc de obicei
timpul şi umezeala la alte cărţi. Guglielmo a citit primele rînduri,
mai întîi în greceşte, apoi traducînd în latineşte şi continuînd apoi
în această limbă, aşa încît eu să pot înţelege cum începea cartea
fatală.
„In prima carte am tratat despre tragedie, şi cum ea, cerînd
pietate şi teamă, produce purificarea unor asemenea sentimente.
Aşa cum am făgăduit, vom trata acum despre comedie (şi de