Umberto Eco – Numele trandafirului

animale care erau în stare sâ-l dezgroape, luîndu-se după mirosul
lor, erau porcii. Numai că, de cum îl găseau, voiau să-l devoreze,
şi trebuia să-i îndepărtezi repede şi să te apuci să dezgropi
trufele. Am mai aflat apoi că mulţi gentilomi nu se ruşinau şi se
dedau unei asemenea vînători, urmărind porcii ca şi cînd ar fi
fost gonaci de mare soi, şi urmaţi la rîndul lor de servitori cu
sape. îmi amintesc chiar că un senior din locurile noastre mai
înaintat în vîrstă, aflînd că eu cunosc Italia, m-a întrebat dacă nam
văzut cumva acolo seniori mer-gînd cu porcii la păscut, şi eu
am rîs, înţelegînd în schimb că se duceau să caute trufe. Dar de
cum i-am spus aceluia că seniorii cu pricina se duceau să caute
tar-tufo în pămînt, ca să le mănînce, a înţeles că eu spuneam că
umblau să-l găsească pe der Teufel, adică pe dracu, şi şi-a făcut
cu credinţă semnul crucii, privindu-mă speriat. Apoi
neînţelegerea a fost lămurită şi am rîs amîndoi. Astfel este magia
vorbirilor omeneşti, care prin înţelegere omenească însemnează
adesea, cu sunete egale, lucruri deosebite.
Făcut curios de pregătirile lui Severino, am hotărît să-l urmez şi
pentru că am înţeles că el pornea în căutarea aceea şi ca să uite
tristele întîmplări care-i apăsau pe toţi; şi eu m-am gîndit că,
ajutîndu-l să-şi uite gîndurile lui, aş fi izbutit, poate, dacă nu să
le uit, măcar să le ţin în frîu pe ale mele. Şi nu ascund, pentru că
am hotărît să scriu întotdeauna adevărul şi numai adevărul, că în
taină îmi surîdea gîndul că, odată coborît în vale, aş fi putut
cumva să întrezăresc pe cineva despre care nu spun. Dar mie
însumi şi aproape cu voce tare mi-am declarat în schimb, întrucît
în ziua aceea se aştepta sosirea celor două delegaţii, că aş fi putut
să mă văd măcar cu una dintre ele.
Pe măsură ce coboram cotiturile muntelui, aerul devenea mai
limpede; nu că reapărea soarele, întrucît partea de sus a cerului
era încărcată de nori, dar lucrurile începeau să se vadă cu
precizie pentru că ceaţa râmînea deasupra capetelor noastre. Ba
chiar, de cum am coborît mai mult, m-am întors să privesc vîrful
muntelui, şi n-am mai văzut nimic: de la jumătatea urcuşului în
sus, vîrful înălţimii, platoul, Edificiul, totul dispăruse în nori.
In dimineaţa sosirii noastre, cînd încă mai eram printre munţi, la
unele cotituri mai era încă posibil să vezi, la nu mai niult de zece
mile, sau mai puţin, poate, marea. Călătoria noastră fusese
bogată în surprize, pentru că deodată te aflai Ca pe o terasă de
munte care cobora drept deasupra unor golfuri foarte frumoase,
şi nu după mult timp se intra în nişte
288