Umberto Eco – Numele trandafirului

zilei în care-l vedeam, impusese călugărilor săi, în capitulul
general de la Lyon, să vorbească despre persoana papei doar cu
moderaţie
291
şi respect (şi asta la puţine luni după ce papa vorbise despre
minoriţi, ridicîndu-se împotriva „lătrăturilor" lor, a greşalelor lor
şi a smintelilor lor). Dar acum era la masă, foarte prietenos, cu
persoane care vorbeau despre papă cu un strop mult prea mic de
respect.
Despre rest am mai spus. Ioan îl voia la Avignon, el voia şi nu
prea voia să se ducă, iar întîlnirea de a doua zi ar fi trebuit să
hotărască asupra modalităţilor şi asupra garanţiilor legate de o
călătorie care n-ar fi trebuit să apară ca un act de supunere, dar
nici ca un act de înfruntare. Nu cred că Michele se întîlnise
vreodată personal cu Ioan, cel puţin de cînd era papă. în orice
caz, nu-l vedea de multă vreme, şi prietenii lui se grăbeau să-i
zugrăvească în culori foarte întunecate figura acelui simoniac.
— Un lucru ar trebui să înveţi, îi spunea Guglielmo, să nu te
încrezi în jurămintele lui, de care el se ţine întotdeauna în formă,
încălcîndu-le în substanţă.
— Toţi ştiu, spunea Ubertino, ce s-a întîmplat în timpul alegerii
sale...
— Nu i-aş spune alegere, ci autoalegere, s-a amestecat un
comesean, despre care apoi am auzit că-i spuneau pe italieneşte
Ugo din Novocastro, cu un accent înrudit cu cel al maestrului
meu, căci era şi el englez. De altfel, şi moartea lui Clement al Vlea
n-a fost niciodată prea clară. Regele nu-i iertase niciodată că-i
făgăduise să pună în discuţie publică memoria lui Bonifaciu al
VUI-lea şi apoi că făcuse totul pentru a nu-l renega pe
predecesorul său. Cum a murit el la Carpentras, nimeni nu
ştie prea bine. Fapt este că atunci cînd cardinalii s-au adunat la
Carpentras pentru conclav, noul papă nu a ieşit, pentru că (şi pe
drept cuvînt) disputa se ducea în legătură cu alegerea dintre
Avignon şi Roma. Nu ştiu exact ce s-a întîmplat în zilele acelea,
un masacru, mi s-a spus, cu cardinalii ameninţaţi de nepotul
papei mort, cu servitorii lor sfîrtecaţi, cu palatul dat flăcărilor şi
cu cardinalii care au cerut ajutorul regelui, rege care zice că
niciodată n-a vrut ca papa să dezerteze de la Roma, ce smintit, iar
ei să aleagă cum se cuvine... Apoi Filip cel Frumos moare, şi el,
Dumnezeu ştie cum...
— Sau diavolul o şti, a spus Ubertino închinîndu-se, imitat de
toţi.