Umberto Eco – Numele trandafirului

noiembrie, soarele răsare în jurul orei 7,30 şi apune în jurul orei
4,40 după-masa.
Prolog
Numele trandafirului
Prolog
La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era la Dumnezeu şi Cuvîntul
era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu şi datoria
călugărului credincios este să repete în fiecare zi cu psalmodiantă
umilinţă unicul şi neschimbatul fapt al cărui adevăr de
nezdruncinat se poate afirma. Dar videmus nune per speculum et
in aenigmate şi adevărul, mai înainte de a ne sta întreg în faţă, se
manifestă treptat (şi ce trepte greu de urcat!) în greşeala lumii,
aşa îneît trebuie să-i desluşim semnele credincioase chiar şi acolo
unde ele ne apar nedesluşite şi amestecate parcă într-o voinţă
pornită cu totul spre rău.
Ajuns la sfîrşitul vieţii mele de păcătos, în vreme ce cărunt
îmbătrînesc asemenea lumii, aşteptînd să mă pierd în abisul fără
de sfîrşit al divinităţii tăcute şi pustii făcînd parte din lumina
neschimbătoare a inteligenţelor îngereşti, ţinut captiv acum cu
trupul meu greu şi bolnav în această chilie a iubitei mănăstiri din
Melk, sînt gata să las pe această piele mărturia faptelor uimitoare
şi înspăimîntătoare la care mi-a fost dat să iau parte în tinereţe,
repetînd verbatim tot ceea ce am văzut şi auzit, fără a cuteza să
trag din asta o învăţătură, pentru a lăsa celor ce vor să vină (dacă
Antichristul nu le-o va lua înainte) semnele toate, ca asupra lor
să-şi arate puterea rugăciunea descifrării.
Fie ca Domnul Dumnezeu să mă învrednicească să fiu un martor
prin care să poată transpărea întîmplările petrecute la abaţia
căreia drept este şi cu credinţă să nu i se rostească aici nici
numele, la sfîrşitul anului întru Domnul 1327, cînd împăratul
Ludovic a coborît în Italia pentru a reface demnitatea Sfîntului
Imperiu Roman, potrivit dorinţei Celui de Sus, şi spre ruşinea
josnicului uzurpator simoniac şi ereziarh care a pîngărit la
Avignon numele sfînt al Apostolului (vorbesc de sufletul păcătos
al lui Giacomo din Cahors, pe care necredincioşii l-au cinstit cu
numele de Ioan al XXII-lea).
Poate că, pentru a înţelege mai bine evenimentele în care m-arn
văzut amestecat, e bine să amintesc de lucrurile ce se petreceau
în acest fragment de veac, aşa cum am înţeles eu
15
atunci, luînd parte la ele, şi aşa cum mi le amintesc acum,
îmbogăţite de alte povestiri, pe care le-am auzit după aceea -dacă