Umberto Eco – Numele trandafirului

tuturor ispitelor puterii, ale războiului şi ale violenţei. Exista o
luptă între familiile din oraşul Vercelli şi pseudoapostolii au tras
foloasele din ea, şi aceste familii s-au folosit de dezordinea
provocată de pseudoapostoli. Seniorii feudali înrolau aventurieri
ca să-i jefuiască pe cetăţeni şi cetăţenii cereau protecţia
episcopului din Novară.
— Ce poveste încurcată. Şi Dolcino de partea cui era ?
— Nu ştiu, îşi ţinea propria parte, se amesteca în toate neînţelegerile
acestea şi scotea prilej din ele pentru a predica lupta
împotriva proprietăţii altuia în numele sărăciei. Dolcino şi-a făcut
tabără cu ai lui, care acum erau trei mii, pe un munte din
apropierea Novarei, căruia îi spunea Părete Calva, adică Peretele
Chel, şi au construit pe el mici fortăreţe şi adăposturi, şi Dolcino
domnea peste toată mulţimea aceea de bărbaţi şi de femei care
trăiau în promiscuitatea cea mai ruşinoasă. De aici trimitea
scrisori credincioşilor săi în care îşi expunea doctrina lui eretică.
Spunea şi scria că idealul lor era sărăcia şi nu erau legaţi cu nici
un lanţ care să-i supună lumii din afară şi că el, Dolcino, fusese
trimis de Dumnezeu pentru a despecetlui profeţiile şi a face să
se înţeleagă scrierile Vechiului şi Noului Testament. Şi-i numea
pe clericii mireni, pe predicatori şi pe minoriţi dregători ai
diavolului şi dezlega pe oricine de îndatorirea de a le da ascultare.
Şi deosebea patru vîrste în viaţa poporului lui Dumnezeu,
prima a Vechiului Testament, a patriarhilor şi a profeţilor,
înainte de venirea lui Christos, în care căsătoria era bună pentru
că Jumea trebuia să se înmulţească; a doua era epoca lui
Christos şi a apostolilor, şi a fost epoca sfinţeniei şi a castităţii.
Apoi a venit a treia, în care pontifii au trebuit mai întîi să
227
accepte bogăţiile pămînteşti pentru a conduce poporul, dar cînd
oamenii au început să se îndepărteze de dragostea pentru
Dumnezeu a venit Benedict, care s-a rostit împotriva oricărei
averi vremelnice. Cînd apoi şi călugării lui Benedict s-au apucat
să adune bogăţii, au venit călugării Sfîntului Francisc şi ai
Sfîntului Dominic, care erau şi mai neîndurători, ca să predice
împotriva posedării de bogăţii pe pămînt. Şi în sfîrşit acum, cînd
viaţa atîtor prelaţi contrazicea din nou toate acele precepte bune,
se ajunsese la sfîrşitul celei de a treia epoci şi trebuiau să se
întoarcă la învăţăturile apostolilor.
— Dar atunci Dolcino predica acele lucruri pe care le predicaseră
şi franciscanii, şi printre franciscani chiar spiritualii, şi chiar
domnia ta, părinte !