Umberto Eco – Numele trandafirului

ine, spuneam, mă gîndeam că putuse să aibă năluciri drăceşti,
care să-l fi împins în prăpastie.
— Am spus că eu nu frecventez scriptorium-ul decît cînd îmi
trebuie vreo carte, dar de obicei am ierbarele mele pe care le
păstrez în spital. Ţi-am spus, Adelmo era foarte apropiat de Jorge,
de Venanzio şi... fireşte, de Berengario.
Am desluşit o oarecare şovăială în vocea lui Severino. Nu !-a
scăpat nici maestrului meu.
— Berengario ? Şi de ce fireşte ?
Berengario din Arundel, ajutorul de bibliotecar. Erau ue aceeaşi
vîrstă, au fost novici împreună, era firesc să aibă despre ce să-şi
vorbească. Asta voiam să spun.
Asta, deci, voiai să spui, a comentat Guglielmo. Şi m-am 1rat că
nu a stăruit deloc. Ba chiar a schimbat numaidecît
72
73
vorba. Dar poate că e ora cînd trebuie să intrăm în Edificiu. Vrei
să ne călăuzeşti ?
— Cu plăcere, a spus Severino cu o uşurare care prea bătea
la ochi.
Am dat ocol grădinii şi ne-a dus înaintea faţadei de apus a
Edificiului.
— înspre grădină se află portalul care dă în bucătărie ne-a spus,
dar bucătăria ocupă doar jumătatea de apus E primului cat, în a
doua jumătate este sala de mese, refectorul Şi spre poarta de
miazăzi, unde se ajunge trecînd prin spatelţ corului bisericii, se
află alte două portaluri, care duc la bucătărie şi la refector. Dar
să intrăm, totuşi, pe aici, pentn că din biserică putem trece apoi
în refector.
De cum am intrat în uriaşa bucătărie, mi-am dat seama ci
înlăuntrul său Edificiul se înfăţişa, pe cît era de înalt, ca j curte
octogonală; aşa cum am înţeles mai tîrziu, era vorba dl un soi de
puţ mare, fără uşi, din care se deschideau, la fiecari cat, ferestre
largi, asemănătoare celor care dădeau în afară Bucătăria era o
încăpere imensă, plină de fum, unde grămadă de slujitori se şi
grăbeau să pregătească mîncăruril pentru cină. Pe o masă mare,
doi dintre ei pregăteau u: amestec de verdeţuri, orz, ovăz, secară,
tăind mărunt nap: năsturel, ridichi şi morcovi. Alături, un alt
bucătar, de cui isprăvise de fiert nişte peşti într-un amestec de
vin şi de apă îi acoperea cu un sos înţepător, făcut din salvie,
pătrunje' cimbrişor, usturoi, piper şi sare.
în faţa turnului de apus se deschidea un enorm cupto pentru