Umberto Eco – Numele trandafirului

trufia voastră, socoteaţi că nici unul nu putea să fie mîntuit dacă
nu aparţinea comunităţii voastre ? Vorbeşte!
— Da, am crezut aceste lucruri şi am făcut ce aţi spus !
— Şi erai de faţă cînd au prins pe unii devotaţi ai episcopilor, şi
pe unii i-au lăsat să moară de foame, şi unei femei gravide i-au
tăiat un braţ şi o mînă lăsînd-o apoi să nască un copil care a
murit numaidecît fără să fie botezat ? Şi erai cu ei cînd au năruit
la pămînt şi au pus foc satelor Mosso, Trivero, Cossila şi Flecchia
şi alte multe localităţi din regiunea Crepacorio şi multe case din
Mortiliano şi din Quorino, şi au dat foc bisericii din Trivero,
murdărind mai întîi icoanele sfinte, sfărîmînd lespezile din altar şi
rupînd un braţ al statuii Sfintei Fecioare, jefuind caliciile,
mobilierul şi cărţile, distru-gînd clopotniţa, spărgînd clopotele,
însuşindu-şi toate vasele confrateriei şi toate bunurile
sacerdotului ?
— Da, da, eram acolo, şi nimeni nu mai ştia ce făcea, voiam să
premergem momentul pedepsei de pe urmă, eram avangărzile
împăratului trimis de cer şi de sfîntul papă, trebuia să grăbim
momentul pogorîrii sfîntului înger din Filadelfia, şi atunci toţi
aveau să primească graţia Sfîntului Duh şi Biserica avea să fie
reînnoită, şi după prăpădirea tuturor celor prihă-niţi, numai cei
fără de prihană aveau să stăpînească !
Chelarul părea de la o vreme exaltat şi iluminat, părea acum că
stăvilarul tăcerii şi al simulării s-ar fi rupt, că trecutul lui se
întorcea nu numai prin cuvinte, ci şi prin imagini şi că el retrăia
emoţiile care-l înflăcăraseră cîndva.
— Atunci, îl aţîţa Bernardo, tu mărturiseşti că l-aţi cinstit ca
martir pe Gherardo Segalelli, că aţi negat orice autoritate Bisericii
Romane, că afirmaţi că nici papa şi nici vreo altă autoritate nu
puteau să vă pretindă vreun mod de viaţă deosebit de al vostru,
că nimeni nu avea dreptul să vă excomunice,
380
381
că de pe vremea Sfîntului Silvestru toţi prelaţii Bisericii fuseseră
răufăcători şi corupători, în afară de Pietro din Marrone, că laicii
nu sînt obligaţi să plătească zeciuială preoţilor care nu se află
într-o stare de perfecţiune absolută şi de sărăcie, aşa cum se
aflau primii apostoli, ci, dimpotrivă, zeciuielile trebuiau să vă fie
plătite numai vouă, singurii apostoli ai sărăciei şi ai lui Christos,
că pentru a te ruga lui Dumnezeu o biserică sfinţită nu preţuieşte
mai mult decît un grajd, că străbăteaţi satele şi zăpăceaţi
mulţimea strigînd „pocăi-ţi-vă-ţi", că mai cîntaţi şi Salve Regina