Umberto Eco – Numele trandafirului

complicele lui — se duseseră să se culce din nou, dacă somn se
mai putea numi veghea chinuită în care stătuseră pînă
dimineaţa. Şi dimineaţa, cînd porcarii au venit să-l anunţe pe
Abate, Remigio credea că trupul neînsufleţit fusese găsit acolo
unde-l lăsase el, şi rămăsese încremenit desco-perindu-l în chiup.
Cine făcuse să dispară cadavrul din bucătărie ? Despre asta
Remigio nu avea nici un fel de idee.
— Singurul care se poate mişca liber în Edificiu e
Malachia, a spus Guglielmo.
Chelarul a răspuns cu însufleţire :
— Nu. Malachia, nu. Adică, nu cred... In orice caz, nu sînt eu
acela care ţi-a spus ceva împotriva lui Malachia.
— Fii liniştit, oricare ar fi obligaţia care te leagă de Malachia. Ştie
cîte ceva despre tine ?
— Da, a roşit chelarul, şi s-a purtat ca un om care ştie să
păstreze o taină. Dacă aş fi în locul tău, eu l-aş bănui pe Bencio.
Avea legături ciudate cu Berengario şi Venanzio... Dar, îţi jur,
altceva n-am văzut. Dacă aş şti ceva, ţi-aş spune.
— Deocamdată poate să ajungă. Am să vin din nou la tine cînd
voi avea nevoie.
Chelarul, vizibil uşurat, s-a întors la treburile lui, mu-strîndu-i
aspru pe sătenii care între timp mutaseră din loc nu ştiu ce saci
de sămînţă.
în acel moment s-a apropiat de noi Severino. Ţinea în mînă
lentilele lui Guglielmo, cele care fuseseră furate cu două nopţi
înainte.
— Le-am găsit în rasa lui Berengario, a spus. Le-am văzut la tine
pe nas, alaltăieri, în bibliotecă. Ale tale sînt, nu-i aşa?
— Lăudat fie Domnul, a exclamat cu bucurie Guglielmo. Am
rezolvat două probleme ! Mi-am recăpătat lentilele şi ştiu, în
sfîrşit, că Berengario era omul care ne-a jefuit cu două nopţi în
urmă în scriptorium !
Abia terminaserăm de vorbit, cînd a venit în fugă Nicola din
Morimondo, mult mai schimbat la faţă de bucurie decît
Guglielmo. Ţinea în mînă o pereche de lentile terminate, montate
în furca lor.
— Guglielmo, striga el, am făcut treaba singur, i-am terminat,
cred că sînt tocmai buni!
Apoi a văzut că Guglielmo avea celelalte lentile pe nas, şi a rămas
ca de piatră. Guglielmo n-a vrut să-l umilească, şi-a smuls de pe
nas vechile lentile, şi le-a pus pe cele noi.
— Sînt mai bune decît celelalte. Asta înseamnă că le voi ţine pe