Umberto Eco – Numele trandafirului

Malachia, a şi pus-o la loc în bibliotecă. Şi o vom găsi numai dacă
vom şti să intrăm în finis Africae. Dacă a luat-o Bencio, îşi va fi
închipuit că mai devreme sau mai tîrziu eu voi fi avut bănuiala pe
care am avut-o, şi că mă voi fi întors în laborator, altfel n-ar fi
făcut-o aşa de repede. Şi deci se va fi ascuns, şi singurul loc în
care desigur că nu este ascuns e cel în care noi îl vom căuta
numaidecît, adică chilia lui. Deci să ne întoarcem la capitul şi să
vedem dacă în timpul anchetei chelarul nu va spune ceva de
folos. Pentru că, la urma urmelor, nu-mi este încă limpede planul
lui Bernardo; carele îşi căuta omul înainte de moartea lui
Severino, şi din alte motive.
Ne-am întors la capitul. Am fi făcut bine să ne ducem la chilia lui
Bencio, pentru că, aşa cum am aflat mai apoi, tînărul nostru
prieten nu avea deloc prea multă stimă pentru Guglielmo şi nu se
gîndise că acesta avea să se întoarcă aşa de repede în laborator;
aşa că, socotind că n-o să fie căutat în partea aceea, se dusese
să-şi ascundă cartea tocmai în chilia lui.
Dar despre asta voi vorbi mai tîrziu. In răstimp s-au petrecut
fapte atît de dramatice şi de neliniştitoare, încît am uitat de
cartea aceea tăinuită. Şi dacă totuşi n-am uitat de ea, am fost
prinşi de alte nevoi grabnice, legate de misiunea cu care
Guglielmo era însărcinat.
367
Ziua a cincea Nona
în care se administrează justiţia şi apare jenanta impresie că toţi
se înşală
Bernardo Gui s-a aşezat în mijlocul mesei mari de nuc din sala
capitulară. Alături de el un dominican împlinea funcţia de notar,
şi doi prelaţi din legaţia pontificală îi stăteau alături, ca
judecători. Chelarul era în picioare, în faţa mesei, între doi arcaşi.
Abatele s-a adresat lui Guglielmo, şoptindu-i:
— Nu ştiu dacă procedura este corectă. Conciliul lateran din
1215 a stabilit în canonul său XXXVII că nu poate fi citat cineva
să apară în faţa judecătorilor care să şadă la mai mult de două
zile de mers pe jos de la domiciliul său. Aici situaţia este poate cu
totul alta, judecătorul este cel care vine de departe, dar...
— Inchizitorul este deasupra oricărei jurisdicţii obişnuite, a spus
Guglielmo, şi nu trebuie să se supună normelor dreptului
comun. Se bucură de un privilegiu deosebit şi nu e dator nici
măcar să-i asculte pe avocaţi.
L-am privit pe chelar. Remigio ajunsese într-o stare mizerabilă. Se
uita în jur ca o fiară speriată, ca şi cum ar fi recunoscut mişcările