[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

din cauză că reprezentau o tehnologie nouă şi în parte pentru
că erau folosite atât de intens, încât erau condamnate la
prăbuşire. Numai în ianuarie 1943, Louie a consemnat în
jurnalul său zece probleme mecanice serioase la Super Man
şi la alte avioane pe care a zburat, printre care două situaţii
de cedare a motorului în timpul zborului, o scurgere de
combustibil, probleme cu presiunea uleiului şi aterizare cu
trenul blocat – din fericire, blocat în afară. Odată, frânele lui
Super Man s-au defectat la aterizare. Când Phil a reuşit să
oprească în sfârşit avionul, acesta se afla la un metru de
capătul pistei. Dincolo de capăt îl aştepta oceanul.
Şi vremea făcea victime. Furtunile reduceau vizibilitatea la
zero, ceea ce era o problemă foarte mare pentru piloţii care
trebuiau să nimerească nişte insule minuscule sau să se
strecoare printre munţi, acolo unde erau amplasate mai
multe piste din Hawaii. Bombardierele B-24 erau greu de
manevrat chiar şi pe vreme bună; în timpul unor furtuni
tropicale, avionul nu putea fi controlat nici dacă pilotul şi
copilotul îşi uneau forţele. De două ori într-o săptămână,
Super Man a zburat prin nişte furtuni care izbeau atât de
violent avionul, încât Phil a pierdut controlul. Odată, avionul
a fost împins de colo-colo timp de zece minute, ceea ce l-a
paralizat pe copilotul temporar, iar Phil a trebuit să-l cheme
pe Louie să-i ia locul. 1
Într-o zi, după patrularea de rutină pe ocean, când Phil a
deviat de la traseu avionul ca să evite o furtună, Cuppernell
l-a întrebat dacă are curaj să zboare cu Super Man. „Pot să
zbor cu avionul ăsta oriunde”, a spus Phil şi a întors avionul
în mijlocul furtunii. Super Man a fost imediat înghiţit de nori,
iar Phil n-a mai văzut nimic. Ploaia bătea pe avion, vântul îl
împingea într-o parte şi-n alta, după care a început să salte
ca o balenă uriaşă, silindu-i pe oameni să se agaţe de orice
obiect bine prins în nituri. Când au intrat în furtună, se aflau
la 300 în altitudine. Acum avionul se zgâlţâia atât de tare,
încât nici nu puteau să se uite la altimetru, nu aveau niciun
1 Louis Zamperini, jurnal, ianuarie 1943; Stanley Pillsbury, interviu
telefonic, 18 august 2006.
— 117 —