[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

chestionaţi, Shizuka a îndurat supravegherea minuţioasă
vreme de doi ani. Când a sosit 1 octombrie 1948, s-a dus pe
ascuns la restaurant, păcălindu-şi urmăritorii. Iar acolo şi-a
întâlnit fiul, o fantomă vie. 1
Vederea lui i-a adus teamă şi, în acelaşi timp, fericire. Ea
ştia că Mutsuhiro îşi asuma un risc uriaş apărând în public,
sub ochii unei mulţimi care auzise cu certitudine despre
faptul că era căutat. I-a vorbit doar câteva minute, stând
foarte aproape de el şi străduindu-se să-şi înfrâneze
surescitarea din glas. Cu chip grav, el a întrebat-o despre
tacticile poliţiştilor. Nu i-a spus nimic despre locul unde
trăieşte sau cu ce se ocupă. Îngrijoraţi să nu atragă atenţia,
mama şi fiul au decis să se despartă. Mutsuhiro i-a spus că
se vor revedea peste doi ani, după care s-a furişat afară pe
uşă.
Poliţia n-a ştiut de întâlnire şi a continuat să-i urmărească
pe Shizuka şi copiii ei. Toţi cei care-i vizitau erau investigaţi.
De fiecare dată când Shizuka pleca de acasă, detectivi erau
pe urmele ei. Când ea se întorcea acasă, detectivii îi
chestionau pe aceia la care fusese femeia. Shizuka a fost
frecvent interogată, însă la toate întrebările despre fiul ei îi
pomenea drept răspuns pe sinucigaşii de pe muntele
Mitsumine. 2
Apoi a mai trecut un an. Shizuka n-a mai primit nicio
veste de la fiul ei, iar detectivii tot n-au găsit nimic. Peste tot
circulau zvonuri despre soarta lui. Se spunea că traversase
Marea Chinei şi dispăruse în Manciuria. Sau că fusese
împuşcat de soldaţii americani. Sau că fusese călcat şi
omorât de un tren după ce un soldat american l-a legat de
şine. Totuşi, zvonurile cele mai persistente se terminau cu
sinuciderea lui cu pistolul în faţa palatului regal sau cu
aruncarea într-un vulcan. 3 Pentru aproape toţi aceia care-l
1 Mutsuhiro Watanabe, „I Do Not Want to Be Punished by America”,
Bingei Shunjyu, aprilie 1956.
2 „From Chief of Hyogo Prefectural Police Force,” 21 noiembrie 1950,
raport, din documentele lui Frank Tinker.
3 Martindale, op. cit., p. 248; Frank Tinker, interviu telefonic, 20 februarie
2005; Johan Arthur Johansen, Krigsseileren, numărul 1, 1991.
— 497 —