[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

i-au dat sake.
Louie a fost din nou despărţit de Phil şi închis într-o
cabină de ofiţer. O dată la câteva zile, primea vizitele ciudate
ale unui marinar zâmbitor, care intra aplecat în cabină şi îi
spunea „Un ghiont pentru un biscuit?”, apoi îi dădea un
bobârnac în cap, îi lăsa un biscuit şi pleca liniştit. 1
Între vizitele marinarului, Louie nu avea altceva de făcut
decât să stea jos, trăgându-se de nas ca să-şi îndrepte
oasele. Plictisit, a început să inspecteze cabina şi a dat peste
o sticlă cu sake. A început să ia pe furiş câte o înghiţitură din
vinul acela de orez, numai câte puţin, ca să nu se vadă.
Atunci când, în timpul unei alerte submarine, a intrat în
panică şi a băut atât de mult încât era imposibil să nu se
observe, s-a gândit că, oricum, nu mai conta dacă ar bea-o
pe toată. În ultimele zile ale călătoriei pe mare, slăbănogul
american şi grăsuna sticlă japoneză s-au distrat împreună de
minune.
După o călătorie de trei săptămâni, în care a fost inclusă şi
o escală pe atolul Truk, nava a ancorat la Yokohama, pe
coasta de est a insulei centrale a Japoniei, Honshu. Louie a
fost legat la ochi şi condus afară. A simţit pământul sub
picioare. Primul lucru pe care l-a văzut Louie în Japonia,
printr-o crăpătură a pânzei de la ochi, a fost cuvântul
„CHEVROLET”, ştanţat pe capacul unei roţi. Se afla în faţa
unei maşini.
A auzit cum cineva vine în fugă de pe navă, strigând.
Oamenii care se aflau în jurul lui Louie au îngheţat; cel care
se apropia, a presupus el, trebuie să fi fost un ofiţer. Louie a
simţit că ofiţerul îl apucă de mână şi îl înghesuie pe scaunul
de rezervă al maşinii. În timp ce se chinuia să-şi facă loc la
picioare, ofiţerul l-a lovit peste faţă cu o lanternă. Louie a
simţit cum oasele nasului se deplasează iar. S-a gândit la
sake şi s-a întrebat dacă nu cumva acesta o fi fost
proprietarul sticlei. Individul s-a înghesuit pe scaun, lângă
Phil.
1 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 254 —