[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

şi-l lăsase umilit, ruşinat şi neputincios, iar Louie credea că
numai Pasărea i-o putea restitui, provocându-i suferinţă şi
ucigându-l pe fostul său călău. Deţinător cândva al unui
optimism extraordinar, Louie credea acum că unica lui
speranţă stătea în crimă.
Paradoxul răzbunării este că-i face pe oameni dependenţi
de aceia care le-au făcut rău, crezând că eliberarea lor de
durere va sosi doar când îi vor face pe torţionarii lor să
sufere. Căutând moartea lui Watanabe pentru a se elibera pe
sine, Louie se înlănţuise, din nou, de tiranul său. În timpul
războiului, Pasărea nu a vrut să-l lase în pace pe Louie; după
război, Louie nu voia să-l lase în pace pe Pasăre.
*
Într-o noapte de la sfârşitul anului 1948, Louie dormea
lângă Cynthia. S-a afundat într-un vis, iar Pasărea s-a ridicat
din nou deasupra lui. Centura a şfichiuit aerul, apoi Louie a
simţit catarama izbindu-i capul; durerea i-a fulgerat tâmpla.
Centura i-a lovit din nou ţeasta, apoi iarăşi. Louie a ridicat
mâinile spre beregata lui Pasăre şi i-a cuprins-o cu degetele.
Acum el ajunsese deasupra sergentului şi se zbăteau
împreună, încleştaţi.
S-a auzit un ţipăt, poate de la Louie, poate de la Pasăre,
dar Louie a continuat să se lupte, încercând să-şi omoare
adversarul. Apoi totul a început să se schimbe. Louie, în
genunchi, cu Pasăre sub el, a privit în jos. Chipul lui Pasăre
se transformase.
Louie stătea peste Cynthia şi o strângea de gât. Femeia
zbiera disperată, cu ultimele puteri. Louie îşi strangula soţia
însărcinată.
I-a dat drumul şi a sărit în lături. Cynthia s-a tras înapoi,
icnind şi plângând. Louise a rămas pe întuneric lângă ea,
îngrozit, cu pijamaua îmbibată de transpiraţie. Cearşafurile
erau răsucite în funii în jurul lui.
Micuţa Cynthia Zamperini, pe care o alintau „Cissy”, s-a
născut la două săptămâni după Crăciun. Louie s-a simţit
— 494 —