[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

mai târziu, la Madison Square Garden, a reuşit să obţină
4:07,9, prins din urmă chiar la linia de sosire de marele
Chuck Fenske, al cărui timp a egalat recordul mondial de
sală. Cu doar câteva luni înainte de Olimpiadă, Louie se afla
la apogeul formei sale.
În timp ce Louie trecea ca fulgerul prin facultate, departe,
istoria începea să se schimbe radical. În Europa, Hitler făcea
planuri de cucerire a continentului. În Asia, liderii Japoniei
aveau strategii de aceeaşi anvergură. Cu resurse naturale
sărace, cu un comerţ paralizat de preţuri mari şi cerere mică,
Japonia făcea mari eforturi să susţină o populaţie în
creştere. 1 Cu ochii la resursele bogate ale vecinilor, liderii
japonezi întrezăreau perspectiva unei independenţe
economice şi ceva în plus. În miezul identităţii japoneze
stătea convingerea că Japonia avea dreptul divin de a-i
stăpâni pe toţi asiaticii, pe care îi considerau, inevitabil,
inferiori. „În lume există rase superioare şi rase inferioare”,
spunea omul politic japonez Nakajima Chikuhei în 1940, „şi
este datoria sacră a rasei conducătoare să îndrume şi să
lumineze rasele inferioare.” Japonezii, mai spunea el, sunt
„unica rasă superioară din lume”. 2 Puşi în mişcare de
necesitate şi destin, liderii japonezi şi-au făcut planuri să
„sădească sângele rasei lui Yamamoto japonez” pe pământul
popoarelor vecine. 3 Trebuiau să subjuge întregul Orient
Record for the Mile Run”, Infoplease, www.infoplease.com (accesat în 9
iulie 2004).
* Întrucât pistele de alergare din sală sunt mai scurte decât acelea de pe
stadion, obligându-i pe sportivi să facă mai multe cotituri pentru aceeaşi
distanţă, recordurile de sală sunt mai mici decât celelalte. În 1940,
recordul la o milă obţinut în aer liber a fost mai bun cu o secundă decât
acela obţinut la sală.
1 David James, The Rise and Fall of the Japanese Empire, George Allen
and Unwin, Londra, 1951, pp. 6-17, 119-127, 168, 173; Iris Chang, The
Rape of Nanking: The Forgotten Holocaust of World War II, Penguin Books,
Londra, 1998, pp. 25-38.
2 John W. Dower, War Without Mercy: Race and Power in the Pacific War,
Pantheon Books, New York, 1993, p. 217.
3 Ibid., p. 277.
— 73 —