[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

dezechilibrat şi veninos; ori poate că au vrut să se folosească
de instabilitatea lui. Watanabe a fost repartizat la Omori şi
desemnat „ofiţer însărcinat cu disciplina”. În 1943, în ultima
zi din noiembrie, Watanabe şi-a luat postul în primire. 1
Omori nu fusese un lagăr uşor de suportat nici înainte de
sosirea lui Watanabe. Convenţia de la Geneva, din 1929, pe
care Japonia o semnase, însă fără a o ratifica vreodată, le
permitea ţărilor care deţineau prizonieri să-i folosească la
muncă, însă cu anumite restricţii. 2 Muncitorii trebuiau să
aibă o condiţie fizică bună, iar munca pe care o prestau nu
trebuia să fie periculoasă, dăunătoare sănătăţii sau excesiv
de grea. Activitatea nu trebuia să aibă legătură cu războiul,
iar prizonierii trebuiau să fie plătiţi în funcţie de munca pe
care o realizau. În sfârşit, ca o asigurare că oficialii lagărului
îşi ţin oamenii sub control, prizonierii nu puteau fi obligaţi să
muncească.
Lagărele din Japonia nu aveau practic nicio legătură cu
aceste prevederi ale Convenţiei de la Geneva. Simplul fapt că
te aflai pe lista de prizonieri de război în Japonia însemna că
eşti sclav. 3 Guvernul japonez încheiase contracte cu
companii private, cărora le trimiteau prizonieri în fabrici,
mine, docuri, căi ferate, iar acolo oamenii erau obligaţi să
presteze o muncă extrem de grea în producţia şi transportul
materialelor de război. Activitatea se desfăşura sub
supravegherea unui şef de echipă înarmat cu o bâtă şi era
atât de periculoasă şi de epuizantă, încât mii de prizonieri şiau
pierdut viaţa în aceste condiţii. În situaţii extrem de rare,
japonezii le ofereau deţinuţilor compensaţii băneşti, dar plata
1 Martindale, op. cit., pp. 92-93; Wade, op. cit., pp. 103-104; Yuichi Hatto,
interviu scris, 28 august 2004; James, op. cit., p. 278; Mutsuhiro
Watanabe (Sgt.), vol. I-III, 1945-1952, Dosarul 201 Prizonieri de război,
1945-1947, SCAP, secţia penală, divizia administrativă, RAOOH, RG 331,
NACP; „From Chief of Hyogo Pretectural Police Force”, 21 noiembrie 1950,
raport din documentele lui Frank Tinker.
2 Tanaka, op. cit., p. 73.
3 Martindale, op. cit., p. 90; Wade, op. cit., pp. 97-99, 129; Bush, op. cit.,
pp. 152-153; Johan Arthur Johansen, Krigsseileren, numărul 3, 1990.
— 312 —