[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

moment dat cu transpiraţia care i se prelingea pe spate,
iritându-i pielea. Fitzgerald lucra cot la cot cu oamenii săi şi
intra în vorbă cu supraveghetorii, astfel încât aceştia să-i
protejeze pe deţinuţi. Odată, în timpul unei ture care a durat
14 ore fără oprire, Fitzgerald le-a cerut oamenilor săi să
înceteze lucrul şi le-a spus supraveghetorilor că nu vor
reîncepe munca dacă nu li se va aduce de mâncare. După
discuţii îndelungate, supraveghetorii le-au adus un singur
castron uriaş, plin cu orez, iar după ce prizonierii şi-au
astâmpărat foamea, le-au cerut să reia lucrul.
În astfel de condiţii, tragediile erau inevitabile. Iar Louie a
fost martor la una dintre ele. Stătea pe barjă şi aştepta să-i
vină rândul pentru a sări în plasă, ca apoi să urce pe vas.
Prizonierul aflat înaintea lui nu şi-a calculat bine săritura, s-
a lovit de partea laterală a vasului şi apoi a fost prins între
vas şi barjă exact când cele două ambarcaţiuni se ciocneau.
Omul s-a prăbuşit pe barjă, chircit de durere. Gardienii nu
le-au dat prizonierilor niciun răgaz şi i-au cerut lui Louie să
sară. Prizonierii au trecut pe lângă rănit, lăsat să zacă pe
barjă, în drumul lor spre plasă. Louie nu a aflat niciodată
dacă prizonierul respectiv a supravieţuit. 1
Munca de sclav de la Naoetsu era genul de trudă care
distruge orice suflet, oricât de puternic, însă deţinuţii aveau
grijă să obţină mici victorii, esenţiale pentru supravieţuirea
lor psihică şi emoţională. În cele mai multe dintre punctele
de lucru nu exista nimic din ceea ce ar fi putut deveni ţinta
unor acţiuni de sabotaj. În schimb, toţi prizonierii furau ori
de câte ori se ivea ocazia. Gustările gardienilor civili
dispăreau tot timpul; pachetul de ţigări al câte unui gardian
se făcea nevăzut de îndată ce acesta se întorcea cu spatele la
prizonieri. Captivii furau tot ce puteau, chiar şi lucruri de
care nu aveau nevoie, riscând să fie bătuţi sau să primească
pedepse şi mai aspre pentru furtul unui lucru inutil, cum ar
fi un penar.
Pentru că regimul alimentar al prizonierilor de război era
1 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 384 —