[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

târziu. „Şi nu voiam decât să continui să mă umplu.” 1
În luna octombrie a acelui an, Tom Wade a coborât de la
bordul unei nave de transport în Victoria, Canada. Împreună
cu mulţi alţi prizonieri de război, a început o călătorie
transcontinentală cu trenul, un voiaj care s-a dovedit a fi o
petrecere neîntreruptă, incluzând opt căsătorii ad-hoc. „Cred
că în acea traversare a continentului m-am sărutat cu o mie
de fete”, i-a scris Wade lui Louie. „După o primă oprire într-o
gară, am început să mă plimb prin vagoane, cu urme de ruj
pe toată faţa, şi aşa am ajuns cel mai popular ofiţer din tren.”
Ajuns la New York, a urcat la bordul vasului Queen Elizabeth
pentru a ajunge în Anglia. A coborât pe pasarelă ţinându-se
de gât cu o asistentă de la Crucea Roşie şi a urcat repede la
bord cu o cutie de ciocolată Hershey. Când a ajuns în Anglia,
a descoperit că femeile de acolo îi preferau pe militarii
americani şi canadieni. „M-am gândit să fac ceva în privinţa
asta”, avea să scrie Wade. „Mi-am cusut pe uniformă nişte
bucăţele vechi de material şi petice. Cine mai era ca mine!
Le-am dat gata. M-am descurcat de minune.” 2
În ziua de 16 octombrie, Russell Allen Phillips a coborât
dintr-un tren în Indiana. Purta uniforma de ceremonie şi
tresele de căpitan.
Lipsise patru ani de acasă. Îl aşteptau mama, sora şi o
mulţime de prieteni. Din partea tatălui său, care urma să se
întoarcă în curând din Europa, sosise o telegramă:
„MULŢUMESC LUI DUMNEZEU PENTRU ZIUA CEA MARE.
BUN VENIT ACASĂ, FIULE.” Tot acasă îl aştepta şi femeia a
cărei imagine îi fusese sprijin la greu. Cecy se afla, în sfârşit,
în braţele lui.
Acasă la Kelsey, în Princeton, l-au rugat pe Allen să se
aşeze pe treptele din faţa casei, iar cei prezenţi au început săl
fotografieze. Când fotografia a fost imprimată pe hârtie,
1 Ibidem.
2 Wade, op. cit., p. 179; Tom Wade, scrisoare adresată lui Louis
Zamperini, 20 august 1946.
— 449 —