[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

aplecat peste marginea bărcii şi l-a lăsat uşor în apă. Mac s-a
scufundat. Rechinii l-au lăsat în pace. 1
În noaptea următoare, Louie şi Phil îşi încheiau cea de-a
treizeci şi patra zi petrecută în barcă. Deşi nu ştiau,
doborâseră toate recordurile de supravieţuire într-o barcă
gonflabilă aflată în derivă. Dacă o mai fi fost cineva care să fi
supravieţuit mai mult de atât, n-a trăit ca să apuce să
povestească.
Barca sălta pe valuri spre vest. Din când în când, veneau
peste ei furtuni imprevizibile şi ploua suficient cât să
menţină constante rezervele de apă. Întrucât raţia de apă se
împărţea acum la doi şi nu la trei, fiecare dintre ei avea mai
multă apă. Louie a făcut un cârlig din insigna lui de
locotenent şi a reuşit să prindă un peşte, după care acul s-a
rupt. 2
Phil şi Louie ajunseseră să-şi vadă oasele prin piele;
rotulele ieşeau ca nişte gâlme din picioarele lor ca de pasăre.
Burta le era suptă, cu coastele ieşite în afară. Amândoi aveau
bărbi încâlcite. Pielea devenise galben-strălucitoare de la
vopseaua topită a bărcii, iar trupurile le erau pline de răni
dureroase. Se uitau mereu cu ochii îngustaţi spre linia
orizontului, după urme de pământ, dar nu se vedea nimic.
Foamea parcă nu-i mai chinuia, ceea ce era semn rău.
Atinseseră ultima fază a înfometării. 3
Într-o dimineaţă, s-au trezit într-o nemişcare stranie.
Legănarea bărcii încetase cu totul. Stăteau practic nemişcaţi.
Nu era vânt deloc. Oceanul se întindea fără nicio încreţitură
în toate direcţiile, reflectând imaginea cerului cu o limpezime
perfectă. Asemenea corăbierilor de odinioară, Louie şi Phil
descopereau cu uimire oceanul nemişcat, nefireasca absenţă
a vânturilor şi încremenirea apelor, specifice zonei
ecuatoriale. Erau, cum spunea Coleridge, „nemişcaţi precum
1 Louis Zamperini, interviu telefonic; Russell Allen Phillips, interviu
televizat, CBS, La Porte, Indiana, ianuarie 1997.
2 Louis Zamperini, interviu telefonic.
3 Louis Zamperini, interviu telefonic; Russell Allen Phillips, interviu
televizat, CBS, La Porte, Indiana, ianuarie 1997.
— 223 —