[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

scos peştele din apă. 1
Tot în săptămâna aceea a aterizat pe marginea bărcii,
chiar între ei, o mică rândunică-de-mare. Era mai aproape de
Phil. Fără să rostească un cuvânt, oamenii s-au înţeles din
priviri că el ar trebui s-o prindă. Phil a lovit cu putere
pasărea, cu palma. Era minusculă şi nu le-a oferit prea
multă carne, dar, la puţin timp după aceea, a mai aterizat
una. De data aceasta a prins-o Mac. 2 Louie era atât de
înfometat, încât s-a repezit la ea cu dinţii ca să-i smulgă
penele, scuipând fulgii care îi rămâneau în gură. Aproape
instantaneu a simţit că i se mişcă ceva pe barbă. Rândunicade-mare
era plină de păduchi, iar acum aceştia mişunau pe
faţa lui.
Păduchii i-au dat mai multă bătaie de cap decât orice
altceva. A început să se scarpine şi să-şi frece faţa, dar nu
putea să prindă păduchii, care acum i se cuibăriseră bine în
barbă şi se plimbau de acolo în cap şi înapoi. Şi-a băgat
capul în apă. Phil şi Mac, dându-şi seama că amicul lor o să
se aleagă cu capul smuls, au luat vâslele în mâini şi au
început să lovească rechinii din jur, ca să-i gonească, în timp
ce Louie îşi mişca prin apă capul, încercând să înece
păduchii. După o duzină de astfel de scufundări,
furnicăturile au încetat.
În acele zile, au prins încă trei sau patru păsări. La un
moment dat, una se tot lăsa spre barcă, dar apoi se ridica
din nou. Mac a repezit mâna spre ea şi a prins-o de un picior,
în aer, apoi i-a dat pasărea lui Louie, care a fost uluit de
viteza de reacţie a lui Mac. Au mâncat pasărea până la
ultima bucăţică, aşa cum au făcut cu toate păsările pe care
le-au prins, lăsând numai penele şi oasele.
Zile în şir, Louie a stat aplecat peste marginea bărcii, cu
cârligele agăţate de degete, ca să mai prindă vreun peştepilot.
Însă fără succes. Apa de băut se terminase din nou, iar
1 Louis Zamperini, interviu telefonic.
2 Louis Zamperini, interviu telefonic; Russell Allen Phillips, interviu
televizat, CBS, La Porte, Indiana, ianuarie 1997.
— 206 —