[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Japoniei şi a companiilor japoneze care profitaseră de pe
urma înrobirii lor. 1* În cele din urmă, în martie 1952, înainte
ca Tratatul să intre în vigoare şi ocupaţia să ia sfârşit, a fost
revocat ordinul pentru arestarea criminalilor de război
fugari. 2 Deşi Watanabe figura pe lista fugarilor, aproape
nimeni nu credea că el ar mai fi în viaţă.
Când a citit ştirea, Watanabe a fost reticent. Temându-se
că poliţia îi întinde o capcană, el nu s-a întors în sânul
familiei. A petrecut o mare parte din primăvară lucrând ca
vânzător de peşte şi, în tot acel timp, s-a întrebat dacă este
într-adevăr liber. În cele din urmă, a decis să meargă pe furiş
până la mama lui.
A sunat la poartă, însă n-a răspuns nimeni. A sunat din
nou, prelung, apoi a auzit paşi pe dalele din grădină. Poarta
s-a deschis. În cadrul ei a apărut chipul fratelui său mai mic,
pe care nu-l mai văzuse de când acesta era băieţel. Fratele l-
a îmbrăţişat, apoi l-a tras înăuntru, strigând:
— S-a întors Mu-cchan!
Pribegia lui Mutsuhiro Watanabe se încheia. În absenţa
lui, mulţi dintre camarazii gardieni şi conducătorii lagărului
fuseseră condamnaţi pentru crime de război. Unii fuseseră
executaţi. Ceilalţi nu aveau să mai rămână mult timp în
închisori. Continuând efortul american de reconciliere cu
1 Gary Reynolds, U.S. Prisoners of War and Civilian American Citizens
Captured and Interned by Japan in World War II: The Issue of
Compensation by Japan, Congressional Research Service, 17 decembrie
2002, pp. 3-9, 9-10.
* Legile americane din 1948 şi 1952 referitoare la crimele de război
acordau fiecărui fost prizonier câte 1 dolar pentru fiecare zi de internare
dacă putea dovedi că nu primise cantitatea şi calitatea de mâncare
specificate prin Convenţia de la Geneva, şi câte 1,50 dolari/zi dacă putea
dovedi că fusese supus la tratament inuman şi/sau muncă silnică. Asta
însemna o sumă maximă de 2,50 dolari/zi. Potrivit Tratatului de Pace,
12,6 milioane de dolari în active japoneze au fost distribuite prizonierilor
de război, dar, întrucât prizonierii de război americani primiseră deja
sumele sărăcăcioase prevăzute de legile amintite, prioritatea activelor au
avut-o alte naţiuni.
2 Mutsuhiro Watanabe, „I Do Not Want to Be Punished by America”,
Bingei Shunjyu, aprilie 1956, traducere din japoneză.
— 523 —