[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Louie a fugit de pe puntea de comandă, strigându-le
membrilor echipajului să-şi ia locul stabilit în caz de
prăbuşire. În timp ce avionul se răsucea, el a scos barca
suplimentară de salvare şi s-a aşezat la locul stabilit, la
mijloc. L-a văzut pe Mac, noul mitralior din coadă, înhăţând
lada cu provizii. Ceilalţi îşi puneau disperaţi vestele Mae
West. Lui Louie i-a trecut o clipă prin cap că Mitchell nu
ieşise din botul avionului. Sarcina acestuia era să calculeze
poziţia avionului şi s-o transmită radiofonistului pentru ca
acesta să poată transmite un SOS, după care să ia sextantul
şi trusa de navigare. Dar, cum avionul cobora învârtindu-se,
cu botul în jos, şi cu spaţiul îngust prin care trebuia să se
strecoare, probabil că navigatorul nu reuşise să iasă.
În timp ce oamenii din carlingă au dat fuga spre zonele
oarecum mai sigure din interiorul avionului, adică mijlocul şi
spatele, unul dintre ei – care a fost, mai mult ca sigur,
inginerul care apăsase greşit butonul de uşurare – a rămas
în faţă. Întrucât bărcile de salvare nu ieşeau automat în
momentul prăbuşirii, era datoria inginerului să rămână în
picioare în spatele cabinei piloţilor ca să tragă de mânerul
care le elibera. Pentru a fi sigur că bărcile de salvare vor fi
suficient de aproape de avion pentru ca supravieţuitorii să
poată înota spre ele, el trebuia să întârzie acţionarea
mânerului până aproape de prăbuşire. Asta însemna că el
avea puţine şanse, sau chiar niciuna, să se aşeze în poziţia
de prăbuşire – şi, din acest motiv, avea şi puţine şanse de
supravieţuire.
Phil şi Cuppernell se luptau în continuare să redreseze
avionul. Green Hornet s-a înclinat spre stânga, mişcându-se
tot mai repede din cauza ambalării la maximum a motoarelor
din dreapta. Nu mai era timp pentru lansarea unui SOS. Phil
căuta un loc spre care să orienteze avionul pentru amerizare,
dar era inutil. Nu reuşea să îndrepte avionul – şi, chiar dacă
l-ar fi îndreptat, oricum avea viteză prea mare. Urmau să se
prăbuşească. În mod straniu, Phil nu se simţea deloc
înfricoşat. Se uita la apa care venea spre ei învârtindu-se şi
se gândea: „Nu mai am ce face.”
Louie stătea pe podea lângă despărţitură, cu faţa înainte.
— 166 —