[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

poată holba la corpul lui murdar şi acoperit de răni. 1 A
flămânzit în asemenea hal, încât a slăbit 45 kg.
După eliberare şi opt luni petrecute în spital, Halloran s-a
întors acasă, în Cincinnati. „Nu mai eram acelaşi Raymond
de 19 ani pe care mama îl sărutase la despărţire într-o
dimineaţă de toamnă a anului 1942”, a scris el. Era foarte
agitat şi îi era frică de orice i s-ar fi apropiat din spate. Nu
putea dormi cu braţele acoperite deoarece se temea că va fi
nevoit să se lupte cu atacatori. Avea coşmaruri îngrozitoare şi
se trezea ieşind în goană în curte şi ţipând după ajutor. Evita
hotelurile, întrucât crizele lui îi deranjau pe ceilalţi locatari.
La mai bine de 60 de ani după război, el a continuat să fie
afectat de „controlul inadecvat al inventarului”: avea 8 perne
şi 6 ceasuri în dormitor, cumpăra mai multe haine şi provizii
decât ar fi avut nevoie vreodată şi depozita stive întregi de
alimente. Însă Halloran s-a numărat printre norocoşi. Dintre
cei cinci supravieţuitori din echipajul său, doi au murit de
alcoolism. 2*
Unii foşti prizonieri de război aproape îşi pierdeau minţile
din cauza furiei. Vederea unui asiatic sau auzirea câtorva
cuvinte în japoneză le cauza multora tremurături, accese de
plâns, violenţă sau flashbackuri. Un fost prizonier de război,
de obicei blând şi tăcut, îi scuipa pe toţi asiaticii pe care-i
vedea. 3 Imediat după război, în Letterman General Hospital
patru foşti prizonieri de război au încercat să atace un
asistent care avea origine japoneză, neştiind că era un
veteran american. 4
Foştii prizonieri de război din Pacific afectaţi de diverse
tulburări nu aveau încotro să se îndrepte. McMullen a venit
din Japonia zguduit de coşmaruri şi atât de agitat, încât abia
1 Raymond Halloran, interviu prin e-mail, 3 martie 2008.
2* Când Halloran s-a paraşutat deasupra oraşului Tokio, avionul Zero
care-l doborâse s-a repezit spre el. Halloran a fost convins că va fi răpus
cu mitraliera, aşa cum se întâmplase cu mulţi aviatori. Dar, în loc să
tragă, pilotul l-a salutat. După război, Halloran şi acel pilot, Isamu
Kashiide, au devenit prieteni apropiaţi.
3 Burke, op. cit., p. 184.
4 Knox, op. cit., p. 465.
— 472 —