[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

flotabilă, o saulă de doi metri, un fluier şi un briceag pe care
intenţiona să-l utilizeze împotriva rechinilor. Şi-a petrecut
excursia privind apa cu neîncredere.
Până la sfârşitul vieţii, Pete i-a rămas la fel de devotat lui
Louie pe cât fusese în copilărie. A întocmit un album gros,
plin cu tăieturi din ziare şi fotografii din viaţa acestuia şi era
oricând dispus să-şi petreacă după-amiezile vorbind despre
fratele său. Odată a petrecut trei ore la telefon cu un
reporter, înfăşurat doar în prosop, fiindcă abia ieşise din
baie. La 90 de ani continua să-şi reamintească la zecime de
secundă timpii curselor lui Louie, la mai bine de trei sferturi
de secol după ce avuseseră loc. Ca şi Payton Jordan, care a
antrenat echipa de atletism a Statelor Unite pentru JO din
1968, Pete n-a încetat niciodată să creadă că Louie ar fi
putut alerga 1 milă în mai puţin de 4 minute, cu mult înainte
ca Roger Bannister să fi depăşit cel dintâi această limită, în
1954. Timp de multe decenii după război, Pete a fost obsedat
de suferinţele îndurate de fratele său. Când a descris
chinurile trăite de acesta în timpul războiului înaintea unui
public adunat pentru a-l onora pe Louie, Pete s-a poticnit din
cauza emoţiei şi s-a oprit. Abia după o pauză prelungită şi-a
putut relua povestea.
Într-o zi din luna mai a anului 2008, o maşină s-a oprit în
faţa casei lui Pete din San Clemente şi din ea a coborât
Louie. Venise să-şi ia rămas-bun de la fratele său; Pete avea
melanoame care i se extinseseră la creier. Sora lor mai mică,
Virginia, murise cu două săptămâni în urmă; Sylvia şi Payton
Jordan aveau să urmeze după câteva luni. Cynthia, la fel de
frumoasă şi încăpăţânată ca întotdeauna, fusese răpusă de
cancer în 2001, stingându-se în timp ce Louie îi şoptea „Te
iubesc”. Louie, care cu mai bine de 60 de ani în urmă fusese
declarat mort, avea să le supravieţuiască tuturor.
Pete stătea în pat, cu ochii închişi. Louie s-a întins lângă el
şi a început să vorbească încetişor despre viaţa lor împreună,
descriind drumurile pe care le urmaseră după ce pneumonia
îi adusese în California, în 1919. Cei doi bătrâni au stat
laolaltă, aşa cum făceau în vremea copilăriei, în pat unul
lângă celălalt, aşteptând dirijabilul Graf Zeppelin.
— 519 —