[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

La bătrâneţe, Allen s-a retras la pensie alături de Cecy. A
jucat mult golf, şi-a schimbat preferinţele sportive, trecând
de la Sox la Cubs, şi a petrecut zile întregi cufundat pur şi
simplu în tăcere. „Cred că tata s-a legănat preţ de 2.000 de
kilometri pe balansoarul de pe veranda din faţă”, a spus fiica
lui, Karen Loomis. „Nu ştiu la ce se gândea.” 1
În anii 1990, diabetul şi boala de inimă l-au atacat
simultan. În 1998, cu câteva luni înainte de moarte, a fost
internat într-un cămin pentru bătrâni. Când personalul de
acolo i-a aflat întâmplările din război, a organizat un
eveniment pentru a-l sărbători. A fost, probabil, prima dată
când faptele lui din timpul războiului au fost recunoscute
public nu doar prin referire la Louie, ci pentru el însuşi.
Pentru singura dată în viaţa sa, Allen a devenit o carte
deschisă. Când oamenii s-au strâns şi i-au ascultat fascinaţi
povestea, Karen a văzut o lumină minunată apărând pe
chipul tatălui ei. „Dedesubt”, a mai spus ea, „se vedea un mic
rânjet”. 2
Prietenii lui Louie din captivitate s-au reintegrat în viaţa
civilă. Unii au prosperat; alţii s-au chinuit pentru tot restul
vieţii lor. A existat şi o pierdere teribilă.
Bill Harris a încheiat războiul într-un stil măreţ, luat din
Omori ca să stea pe vasul Missouri la predarea Japoniei.
Acuitatea lui intelectuală aparte, pe care o pierduse în urma
bătăilor încasate de la Măcănilă, i-a revenit. S-a întors acasă,
s-a îndrăgostit iremediabil de fiica unui căpitan din Marină,
s-a însurat cu ea şi a devenit tatăl afectuos a două fetiţe.
După ce a cochetat cu ideea trecerii în rezervă, a ales să
rămână cu puşcaşii marini şi a ajuns la rangul de
locotenent-colonel. El şi Louie au corespondat, făcând
planuri să se revadă în curând.
În septembrie 1950, Harris conducea pe autostradă când
un echipaj de poliţie l-a tras pe dreapta. Era chemat să
comande un batalion în Coreea şi trebuia să plece a doua zi.
1 Karen Loomis, interviu telefonic, 17 noiembrie 2004.
2 Karen Loomis, interviu telefonic, 17 noiembrie 2004.
— 516 —