[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

unui om mult timp după momentul în care trupul a ajuns
deja la limita supravieţuirii. Pierderea demnităţii poate să
ucidă oamenii aşa cum o pot face setea, foamea, expunerea
la intemperii sau asfixierea, dar cu mai multă cruzime. În
locuri precum Kwajalein, degradarea era la fel de mortală
precum gloanţele.
*
Louie stătea de o săptămână în celula lui de pe Kwajalein
când s-a deschis uşa şi doi paznici l-au scos afară. L-a
copleşit frica, gândindu-se că va fi dus la locul execuţiei. În
timp ce era târât în viteză spre o clădire care părea să fie o
locuinţă pentru ofiţeri, au trecut pe lângă două fete cu
trăsături asiatice. Mergeau cu capul în pământ şi cu privirea
întoarsă; ieşiseră din clădirea aceea. Louie a fost dus într-o
încăpere şi pus în faţa unei mese acoperite cu faţă de masă,
pe care erau aşezate mai multe feluri de mâncare. În jurul
mesei se aflau ofiţeri japonezi îmbrăcaţi în uniformă. Fumau.
Louie nu fusese adus ca să fie executat. Era aici pentru
interogatoriu. 1
Ofiţerii trăgeau lung din ţigară şi suflau fumul spre Louie.
Din când în când, unul dintre ei desfăcea o sticlă de cola,
turna într-o cană şi o consuma încet, savurând-o cu
ostentaţie.
Un ofiţer superior s-a uitat rece la captiv. „Cum îşi satisfac
soldaţii americani nevoia de sex?” l-a întrebat. Louie a
răspuns că nu şi-o satisfac – că au un bun autocontrol.
Ofiţerul a părut amuzat. Armata japoneză, a spus el, le
asigură soldaţilor femei, făcând aluzie la femeile chineze,
coreene, indoneziene sau filipineze care fuseseră răpite şi
transformate în sclave sexuale. Louie s-a gândit la fetele pe
care tocmai le zărise afară. 2
Apoi ofiţerii l-au întrebat despre avion. Ştiau deja,
1 Louis Zamperini, interviu telefonic; „42nd Bombardment Squadron:
Addendum to Squadron History”, 11 septembrie 1945, AFHRA, Maxwell
AFB, Alabama.
2 Chang, op. cit., pp. 52-53.
— 245 —