[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

făcut. În Al Doilea Război Mondial, el a fost paraşutist în
Filipine şi n-a vrut să vorbească niciodată despre asta.
Am simţit că, prin intermediul domnului Zamperini, el
s-a deschis în cele din urmă. Şi sunt uluită. Simplul
cuvânt „mulţumesc” nu pare suficient, dar este tot ce
pot spune.
– Monica Meehan Berg (fiica lui James L. Meehan,
soldat)
Port numele unchiului meu, […] care a fost capturat
în Filipine, a participat la „Marşul Morţii”, i-a
supravieţuit şi a fost închis acolo. […] Ca majoritatea
celor din Generaţia Grandioasă, nici el n-a vrut să
vorbească despre captivitate. […] Cartea ta ne-a
transmis o experienţă incredibilă, aproape de necrezut;
pe la jumătatea ei, am izbucnit pur şi simplu în plâns şi
am început să înţeleg cu adevărat. Îţi mulţumesc din
suflet pentru moştenirea pe care i-ai transmis-o familiei
mele şi lumii întregi.
– C. Ray Jones (nepotul lui Charlie R. Jones, sergent
de armată)
Vă mulţumesc, Louie şi Laura, pentru că aţi adus
povestea aceasta la lumină pentru aceia dintre noi care
n-am auzit-o niciodată de la taţii noştri. M-a zguduit
până în adâncul sufletului şi va rămâne foarte mult timp
alături de mine.
– Lindi Clark (fiica lui Richard Allen Marshall, sergent
de armată)
RHRC: Când erai în facultate, ai fost diagnosticată cu
encefalomielită mialgică, cunoscută anterior ca sindromul
oboselii cronice (SOC). Ai scris despre experienţa ta cu boala
pentru multe publicaţii, printre care The New Yorker. În ce fel
îţi afectează boala procesul de scriere şi documentare?
LH: Eram în anul I la colegiul Kenyon, aveam 19 ani, eram
sănătoasă, făceam sport şi mă simţeam fericită, când m-am
— 548 —