[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

nume rămăseseră scrise pe pereţii celulei în care stătea
Louie. Cei doi aveau să fie executaţi.
Pe 14 august, în faţa celulei lui s-au adunat mai mulţi
oameni. A fost scos afară. „Ăsta-i sfârşitul?” s-a gândit el. A
fost dus iar în clădirea în care se ţineau interogatoriile. Se
aştepta să i se comunice condamnarea la moarte, dar i s-a
spus altceva: la Kwajalein urma să ajungă o navă militară
japoneză care avea să-l transporte într-un lagăr de prizonieri
de la Yokohama, în Japonia. Ofiţerii se hotărâseră în ultima
clipă să nu-l omoare. Avea să treacă multă vreme până să
afle Louie de ce. 1
A simţit o mare uşurare, crezând că în lagărul de prizonieri
avea să fie tratat după regulile umane ale legilor
internaţionale, sub protecţia Crucii Roşii şi cu posibilitatea
de a lua legătura cu familia. I s-a spus şi lui Phil că va fi dus
la Yokohama. A fost uimit şi plin de speranţă.
Pe 26 august 1943, la patruzeci şi două de zile după
sosirea pe Insula Execuţiei, Louie şi Phil au fost scoşi din
celule. Li s-a spus să se dezbrace complet, au aruncat peste
ei apă cu găleţile, după care li s-a permis să se îmbrace şi au
fost duşi la nava care avea să-i transporte în Japonia.
Când a ieşit din celulă pentru ultima oară, Louie s-a uitat
înapoi, căutându-l din ochi pe Kawamura. Nu l-a văzut.
1 Louis Zamperini, interviu telefonic; Louis Zamperini, interviu acordat lui
George Hodak, Hollywood, California, iunie 1988, AAFLA.
— 252 —