[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

atât de fermecat de ea, încât nu lăsa pe nimeni s-o ţină în
braţe şi-i schimba doar el scutecele. Însă nici fetiţa nu l-a
putut desprinde de alcoolism sau de obsesia ucigaşă. În
stresul şi lipsa de odihnă specifice îngrijirii unui nou-născut,
Louie şi Cynthia s-au certat întruna, cu violenţă. Când mama
Cynthiei a venit să le dea o mână de ajutor, a izbucnit în
plâns la vederea apartamentului. Louie continua să bea fără
nicio reţinere.
Într-o zi, când se întorcea acasă din oraş, Cynthia şi-a
găsit soţul zgâlţâind-o pe Cissy, care plângea. A ţipat
îngrozită şi i-a smuls fiica din mâini. Înspăimântat de sine
însuşi, Louie o ţinea dintr-o beţie în alta. Cynthia n-a mai
putut rezista. I-a telefonat tatălui, care i-a trimis bani să
revină în Miami Beach. A decis să ceară divorţul.
Şi-a strâns lucrurile, a luat pruncul şi a plecat. Louie a
rămas singur. Nu-i mai rămăseseră decât alcoolul şi
ostilitatea, emoţia despre care Jean Améry avea să scrie că
„ne ţintuieşte pe toţi pe crucea trecutului nostru ruinat” 1 .
În cealaltă parte a lumii, la începutul unei seri de la
sfârşitul anului 1948, Shizuka Watanabe stătea la parterul
unui restaurant cu etaj din districtul Shinjuku, în Tokio.
Strada era animată de oameni ieşiţi pentru cină sau pentru
cumpărături. Shizuka stătea cu faţa spre uşă, privind
chipurile înceţoşate ce treceau întruna.
Apoi l-a văzut. Dincolo de uşă, fiul ei mort o privea dintre
trecători. 2
1 Améry, op. cit., p. 68.
2 Mutsuhiro Watanabe, „I Do Not Want to Be Punished by America”,
Bingei Shunjyu, aprilie 1956, traducere din japoneză.
— 495 —