[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

*
Phil şi Fred, care se aflau la Rokuroshi, au avut mult de
aşteptat până la eliberare. După anunţul din 22 august
referitor la terminarea războiului, prizonierii au rămas în
lagăr, aşteptând să vină cineva să-i ia. Au reuşit să facă rost
de un radio şi aşa au aflat despre eliberarea oamenilor din
alte lagăre, însă după ei nu venea nimeni. Au început să se
întrebe dacă ştia oare cineva de existenţa lor. Abia pe 2
septembrie un avion B-29 a survolat în sfârşit tabăra de la
Rokuroshi, iar lăzile cu provizii pe care le-a aruncat s-au izbit
de pământ cu atâta forţă, încât s-au înfipt în solul cultivat cu
orez, iar prizonierii s-au văzut nevoiţi să sape din greu ca să
le scoată. Şi captivii de aici au mâncat iraţional de mult.
Unul dintre ei a consumat aproape 10 kg de alimente într-o
singură zi, dar, în mod uimitor, nu i s-a făcut rău. 1
În după-amiaza acelei zile, un prizonier care făcea parte
din Marina americană şi-a cotrobăit prin lucruri, căutându-l
pe cel mai preţios dintre bunurile sale, un obiect de-a dreptul
sacru pentru el: un steag american, cu o origine întru totul
deosebită. În 1941, cu puţin timp înainte ca Singapore să
intre sub stăpânire japoneză, o misionară de origine
americană îi dăduse steagul unui prizonier de război britanic.
Acesta l-a luat cu el la bordul unei nave, care s-a scufundat.
Două zile mai târziu, un alt prizonier de război britanic a luat
steagul din apă şi i l-a dat pe ascuns prizonierului din
Marina americană, care l-a purtat asupra lui pe tot parcursul
războiului, reuşind într-un fel sau altul să-l ascundă de
japonezi până în acea zi. Aşa că acum, la Rokuroshi, a
coborât steagul japonez de pe catarg şi l-a înlocuit cu cel
american. Oamenii s-au aliniat înaintea steagului şi i-au dat
onorul cu lacrimi în ochi. 2
Pe 9 septembrie, Phil, Fred şi ceilalţi prizonieri de război
1 George Steiger, „Captain George Steiger: A POW Diary”,
http://www.fsteiger.com/gsteipow.html (accesat în 2 octombrie 2009);
Emerson, op. cit., pp. 86-87; Giles, op. cit., pp. 155-165; Kerr, Surrender,
pp. 188-189.
2 Giles, op. cit., pp. 156-157.
— 444 —