[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

setea îi făcea să agonizeze. Zilele treceau una după alta fără
niciun strop de ploaie. De două ori au încercat să vâslească
spre zone mai îndepărtate, unde se zăreau nori, dar de
fiecare dată ajungeau după ce ploaia se terminase, iar ei
rămâneau acolo epuizaţi şi descurajaţi. Când au mai văzut
alţi nori, mai aproape de ei, nu au mai avut puterea să se
apropie de ei. 1
Setea chinuitoare şi arşiţa l-au împins pe Phil spre un gest
aproape sinucigaş. A aşteptat până s-au mai îndepărtat
rechinii de barcă, apoi s-a băgat în apă. Louie şi Mac au
îngenuncheat în barcă deasupra lui, lovind rechinii cu
vâslele, în timp ce Phil stătea atârnat de barcă, bucurânduse
de răcoarea apei, îşi umplea gura cu lichidul sărat, apoi îl
scuipa. Abia a mai avut putere să urce înapoi în barcă.
Văzând că Phil scăpase cu bine, ceilalţi doi s-au gândit să-şi
încerce şi ei norocul, aşa că au intrat în apă pe rând. Puteau
să-i ţină la distanţă pe rechini suficient de mult încât fiecare
să facă o baie bună. 2
În a şasea zi fără apă, oamenii au fost nevoiţi să accepte
ideea că nu vor mai rezista mult. Starea lui Mac, în special,
se deteriora foarte repede.
Au înclinat cu toţii capetele în timp ce Louie a rostit o
rugăciune. Dacă Dumnezeu le va alina setea, a promis el,
atunci îşi va dedica toată viaţa preamăririi Lui.
A doua zi, printr-o intervenţie divină sau datorită
capriciilor tropicale, cerul s-a deschis şi a început să plouă
cu găleata. Apoi, au rămas fără apă încă de două ori, s-au
rugat în ambele dăţi, iar ploaia a venit de fiecare dată. 3
Aversele le ofereau suficientă apă cât să mai reziste puţin.
Numai de-ar apărea un avion…
1 Louis Zamperini, interviu telefonic;
2 Russell Allen Phillips, interviu televizat, CBS, La Porte, Indiana, ianuarie
1997.
3 Louis Zamperini, interviu telefonic; Louis Zamperini, interviu acordat lui
George Hodak, Hollywood, California, iunie 1988, AAFLA.
— 207 —