[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

se ia la întrebări unul pe altul, îi cereau partenerului să
folosească şi cele mai mărunte detalii în povestire, se învăţau
unul pe altul melodii şi versuri şi pregăteau mâncăruri
imaginare.
Louie considera că barca le oferă un refugiu intelectual
neaşteptat. Niciodată până atunci nu-şi dăduse seama cât de
gălăgioasă era lumea civilizată. Aici, plutind în derivă într-o
linişte absolută, cu niciun miros în jur în afară de izul de
arsură care venea de la barcă, cu niciun gust pe limbă, cu
nicio mişcare în afară de alunecarea lentă a rechinilor, cu
nimic la orizont în afară de apă şi cer, cu orele care treceau
egale şi neîntrerupte, mintea lui se simţea eliberată de toate
restricţiile impuse de civilizaţie. În capul lui, putea călători
oriunde. Şi a descoperit că mintea îi era iute şi limpede, iar
imaginaţia – suplă şi nelimitată. Putea să stea ocupat cu un
singur gând ore în şir, întorcându-l pe toate părţile.
Avusese întotdeauna o memorie bună, dar în barcă
amintirile lui au devenit infinit mai precise, referindu-se la
perioade şi mai îndepărtate şi descoperind detalii care până
atunci îi scăpaseră. Într-o zi, încercând să-şi fixeze o amintire
mai veche, a vizualizat o clădire cu două etaje şi, înăuntrul
ei, o scară din două părţi, cu câte şase trepte fiecare şi cu un
palier la mijloc. Era şi el în tabloul acela, copil mic, mergând
de-a buşilea pe scări. Când se târa în jos pe primul şir de
trepte şi era pe punctul de a ajunge la palier, în faţa lui a
apărut un câine galben, înalt, care i-a oprit căderea. Era
câinele părinţilor săi, Askim, pe care îl aveau când locuiau în
Olean, iar Louie era foarte mic. Până atunci, Louie nu îşi
amintise niciodată de el. 1*
În a patruzecea zi, Louie stătea întins lângă Phil, sub
1 Louis Zamperini, interviu telefonic.
* Askim era celebru pentru cleptomania lui; familia Zamperini locuia
deasupra unei băcănii, iar câinele făcea incursiuni regulate în magazin,
fura mâncare, apoi fugea. Numele lui e un joc de cuvinte isteţ: când
oamenii întrebau cum îl cheamă pe câine, la auzul răspunsului ei erau
invariabil nedumeriţi, fiindcă suna la fel cu „Ask him” [„Întreabă-l pe el”
(n.tr.)].
— 225 —