[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Capitolul 38
Chemarea
Pentru Shizuka Watanabe, momentul zăririi fiului trebuie
să fi răspuns unei speranţe disperate. Cu doi ani în urmă,
fusese suită pe un munte pentru a vedea un mort care
semăna cu Mutsuhiro. Toţi, până şi rudele ei, crezuseră că el
era acela, iar ziarele anunţaseră sinuciderea lui Mutsuhiro. 1
Totuşi, Shizuka simţise o undă de îndoială. Poate că trăise
aceeaşi senzaţie pe care o simţise şi Louise Zamperini când
dispăruse Louie, o şoaptă maternă care-i spunea că fiul ei
trăieşte. Se pare că ea nu şi-a mărturisit îndoielile în public,
ci, în secret, s-a agăţat de făgăduiala pe care i-o făcuse
Mutsuhiro la ultima lor întâlnire, în Tokio, în vara anului
1946: pe 1 octombrie 1948, la ora 19, el va încerca s-o
întâlnească într-un restaurant din districtul Shinjuku, în
Tokio. 2
În timp ce ea aştepta ziua aceea, alţii au început să se
întrebe dacă Mutsuhiro era cu adevărat mort. Cineva a
căutat numărul de serie al pistolului său şi a constatat că nu
coincidea cu al armei găsite lângă cadavru. Desigur, se putea
ca Mutsuhiro să fi folosit alt pistol; totuşi, la examinarea
corpului fuseseră identificate trăsături care păreau diferite de
ale fugarului. Detectivii nu puteau afirma cu certitudine că
Watanabe era mortul, însă nici nu puteau confirma că nu era
el. Aşa că s-au reluat căutările, iar poliţia şi-a întors iarăşi
atenţia asupra familiei Watanabe. 3
Urmărită aproape peste tot unde mergea, cu
corespondenţa interceptată, cu prietenii şi familia
1 Mutsuhiro Watanabe, „I Do Not Want to Be Punished by America”,
Bingei Shunjyu, aprilie 1956, traducere din japoneză.
2 Ibidem.
3 „From Chief of Hyogo Prefectural Police Force”, 21 noiembrie 1950,
raport, din documentele lui Frank Tinker; Mutsuhiro Watanabe, „I Do Not
Want to Be Punished by America”, Bingei Shunjyu, aprilie 1956.
— 496 —