[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Pe 20 noiembrie, purtând încă în suflet bucuria pe care i-o
adusese ştirea legată de Louie două zile mai devreme, Lynn
Moody lucra în tura de noapte, de la 24 la 8. La ora 2.30,
una dintre colegele de la CFC a strigat-o, cerându-i să vină
repede.
Lynn Moody a făcut aşa cum i s-a spus: şi-a pus căştile şi
a ascultat. Se transmitea o nouă ediţie a emisiunii Postman
Calls. „Salut, America!” a început crainicul. „Acesta este
poştaşul vostru, care, aşa cum am promis mai devreme, în
timpul emisiunii de la miezul nopţii, vă aduce un mesaj
special pentru doamna Louis Zamperini, cu adresa la
numărul 2028 pe Gramercy Street, în Torrance, California.
Sperăm că în noaptea asta doamna Zamperini ne ascultă,
deoarece avem pentru dânsa o surpriză deosebit de plăcută.
Fiul doamnei a venit în studioul nostru special pentru a-i
transmite acest mesaj de încurajare după raportul
Departamentului de Război al Statelor Unite, prezentat zilele
trecute, în care se arăta că ar fi decedat, dispărut în timpul
unei misiuni. O asigurăm pe doamna Zamperini că lucrurile
nu stau deloc aşa. Vocea care se va auzi imediat este aceea a
locotenentului de rangul I Louis Helzie [sic] Zamperini din
Aviaţia Militară a Statelor Unite, care în prezent este
prizonier într-un lagăr din Tokio. Aveţi cuvântul, domnule
locotenent Zamperini.”
S-a auzit imediat glasul unui bărbat tânăr. Moody l-a
recunoscut imediat: era Louie. 1
„Vă salut, mamă şi tată, rude şi prieteni. Vă vorbeşte
Louie al vostru. Prin bunăvoinţa autorităţilor de aici, am
posibilitatea să vă transmit personal mesajul meu.
Îmi auziţi vocea după ce nu aţi mai auzit-o vreme de
doi ani şi jumătate. Sunt convins că, pentru voi, vocea
mea sună la fel ca atunci când am plecat de acasă.
Nu sunt rănit şi mă simt bine şi abia aştept ziua în
1 Lynn Moody Hoffman, scrisoare adrestaă lui Loius Zamperini, 14 august
1998.
— 346 —