[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

ombardiere şi-au continuat drumul. Undeva, în depărtare,
s-a auzit o bubuitură puternică.
Pe parcursul toamnei, avioane B-29 au survolat Omori
aproape zilnic. Uneori venea câte un singur aparat, alteori
veneau cu zecile, împânzind cerul. În zilele senine, oamenii le
priveau nestingheriţi; când cerul era acoperit, le auzeau
mormăitul, singurul care putea să străpungă pătura cenuşie
a norilor. În Tokio, sirenele urlau neîncetat, astfel încât
prizonierii de război s-au obişnuit să doarmă în zgomotul
lor. 1
În noaptea de 27 noiembrie, lagărul a fost survolat de 85
de bombardiere. În noaptea de 29 spre 30, o noapte cu
burniţă, prizonierii au fost treziţi din somn de două raiduri
executate în forţă, care au avut drept ţintă zona industrială a
oraşului Tokio. Bubuiturile exploziilor s-au auzit la mare
distanţă, iar prizonierii de război au putut vedea flăcările
înălţându-se spre cer, singurele urme rămase din cele 2.773
de clădiri care au fost distruse în acea noapte. Civilii au
început să treacă podul spre Omori şi să-şi ridice corturi în
jurul lagărului, sperând să scape astfel de efectele
devastatoare ale bombelor. 2
Într-o zi din acea toamnă, Louie a ieşit ca de obicei din
baracă pentru a urmări nişte avioane de luptă japoneze care
se apropiau de bombardierele americane. Lupta se dădea la o
altitudine atât de mare, încât se puteau vedea bine numai
bombardierele americane. Micile avioane japoneze se zăreau
arareori, numai când intrau în bătaia razelor de soare. Când
şi când, se auzea câte o explozie în imediata apropiere a
bombardierelor. Louie se gândea că arată ca nişte focuri de
artificii. Erau avioanele de luptă japoneze, care explodau
după ce erau lovite de americani. Bombardierele americane
au continuat să zboare neabătute. 3 În apropiere de Louie,
cineva urmărea acelaşi spectacol. Pasărea privea totul cu o
1 Norquist, op. cit., pp. 288, 291.
2 Ibidem., p. 291.
3 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 355 —