[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

de la inamic le-au redat prizonierilor demnitatea.
Chiar dacă timpul trecea, Pasărea nu se sătura de
atacurile asupra lui Louie. Caporalul îl brusca neîncetat, în
fiecare zi, lovindu-l în faţă şi în cap. 1 Orice încercare a lui
Louie de a se apăra, chiar şi gestul instinctiv de a-şi proteja
faţa, îl făcea pe torţionar să devină mai violent. Louie nu
putea face nimic altceva decât să stea acolo, clătinându-se,
în timp ce Pasărea îl bătea.
Odată, când Pasărea l-a atacat, Louie l-a văzut pe
comandantul lagărului, Kaname Sakaba, ieşind din biroul
său şi uitându-se spre el. Louie a simţit o senzaţie de
uşurare, crezând că Sakaba, observând comportamentul
abuziv al unui caporal faţă de un prizonier, va pune capăt
acestei practici. 2 Însă şi Louie, şi ceilalţi prizonieri au
continuat să primească bătaie. Şi alţi ofiţeri japonezi se
uitau, unii aprobator, alţii consternaţi, cum sunt bătuţi
prizonierii. Uneori îi permiteau Păsării, un simplu caporal, să
le încalce ordinele chiar de faţă cu ei. 3
Conform mărturiilor lăsate de contabilul lagărului, Yuichi
Hatto, această situaţie ciudată s-a creat din cauza dorinţei de
promovare în ierarhia militară. Sakaba dorea să fie promovat.
Aparenta ordine din lagărul său şi productivitatea pe care o
asigurau „sclavii” serveau intereselor sale, iar brutalitatea lui
Watanabe era un instrument pentru el. Nu se ştie dacă
Sakaba îi ordona lui Watanabe să aibă un comportament
abuziv faţă de prizonieri, dar era clar că a fost de acord cu
acest comportament. Conform celor declarate de Hatto, unii
dintre angajaţii lagărului erau scandalizaţi de
comportamentul lui Watanabe faţă de prizonierii de război,
dar, pentru că acţiunile sale erau pe placul lui Sakaba,
caporalul era practic intangibil. Nici măcar superiorii nu
puteau lua măsuri împotriva lui. În consecinţă, Pasărea îşi
1 Louis Zamperini, interviu telefonic.
2 Ibidem.
3 Norquist, op. cit., p. 279; Wade, op. cit., p. 120; Weinstein, op. cit., p.
255.
— 329 —