[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

trebuia să manevreze una dintre cele două mitraliere lateral
de la mijlocul bombardierului, aşezate în spatele aripilor.
Navigator şi mitralior la botul avionului avea să fie Robert
Mitchell, fiul unui profesor din Illinois. Tiny Frank Glassman,
cu părul lui creţ, era copia fidelă a lui Harpo Marx. El avea să
fie operatorul radio al echipajului şi, mai târziu, mitraliorul
de la burta avionului. Fiindcă Frank provenea din Chicago,
colegii l-au numit „Gangsterul”. Ray Lambert, din Maryland,
avea în sarcină mitraliera din coadă. Băiatul cu lipici la fete
din echipaj era Harry Brooks, operator radio şi mitralior de
mijloc, frumos şi vesel, originar din Michigan. Copilotul era
George Moznette Jr. 1 Deoarece copiloţii se roteau de la avion
la avion până să ajungă piloţi, Moznette nu va rămâne tot
timpul alături de echipaj, dar s-a împrietenit repede cu Phil
şi Louie.
Moznette, Mitchell, Phil şi Louie erau ofiţeri; ceilalţi erau
soldaţi. Niciunul nu era căsătorit, dar Harry Brooks, ca şi
Phil, avea o relaţie stabilă acasă. Fata se numea Jeannette şi,
înainte de război, ea şi Harry îşi fixaseră nunta pentru 8 mai
1943. 2
Bărbaţilor li s-au dat jachete groase din piele de oaie şi
haine de lână, au fost adunaţi şi fotografiaţi. Aveau să fie
echipajul cu numărul 8 din cele nouă ale Escadrilei de
Bombardiere 372 din Corpul 307 de Bombardiere, Air Force
7. Nu le mai trebuia decât un avion.
Louie spera să fie repartizat pe un B-17, Fortăreaţa
Zburătoare. Era genul de avion lângă care îi place oricărui
bărbat să fie văzut: frumos, masculin, înarmat, agil, sigur,
zvelt şi practic indestructibil. Avionul pe care nimeni nu şi-l
dorea era noul bombardier B-24 Liberator, construit de
1 Stanley Pillsbury, interviu telefonic, 25 august 2004, 9 martie 2005, 18
augut 2006; Charles McMurtry, „Liberator, Hit 594 Times, Wings Home
Safely”, Richmond News Leader, 14 mai 1943.
2 „Sergt. H. V. Brooks Served in the Pacific”, articol nedatat din albumul
lui Phillips, FMP.
— 90 —