[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

tăcut. 1
De undeva din apropiere s-a auzit un zgomot slab, un
geamăt bolborosit, o gură care încerca să articuleze ceva, un
gâtlej care se umplea cu apă – apoi s-a aşternut tăcerea.
Louie a apucat o padelă şi a început să vâslească în cercuri,
cât de repede putea, căutându-l pe omul care se îneca. Poate
era Cuppernell, pe care nu-l mai văzuse nimeni de când
intraseră în apă. Nu aveau să afle niciodată. Oricine o fi fost,
omul care a scos acel sunet se dusese la fund. N-a mai ieşit
la suprafaţă.
Asigurându-se că Phil se afla într-o stare oarecum stabilă,
Louie şi-a concentrat atenţia asupra bărcilor. Confecţionate
din două straturi de pânză cauciucată şi împărţite în două
buzunare de aer printr-un perete de compartimentare,
amândouă erau în stare bună. Chestiunea mai critică erau
proviziile. Cutia pe care o aveau în avion, pe care Mac o
ţinuse în braţe când s-au prăbuşit, nu mai era la el; fie o
scăpase din mâini la impact, fie ulterior, atunci când încerca
să iasă din epavă. În buzunare, naufragiaţii nu aveau decât
portofelele şi câţiva bănuţi. Ceasurile de la mână se opriseră
la ora la care se prăbuşise avionul. Poate pentru prima dată
de când Phil ajunsese la Oahu, brăţara norocoasă de la Cecy
nu mai era la mâna lui, iar dolarul de argint pe care îl păstra
pentru momentul reunirii cu ea dispăruse şi el din buzunar. 2
Poate că uitase să le ia în febra plecării; sau poate le pierduse
în timpul prăbuşirii.
Buzunarele bărcilor conţineau ceva provizii necesare
supravieţuirii. Ceea ce urmau să găsească în ele era tot ce
aveau. Louie a deznodat şiretul buzunarului şi s-a uitat
înăuntru. A găsit mai multe batoane groase de ciocolată –
probabil batoanele Ration D, făcute de Hershey’s pentru
armată –, ambalate în recipiente cerate, ca să reziste la un
atac cu gaze. Erau produse special cu un gust groaznic de
amar, astfel încât soldaţii să nu le mănânce decât dacă se
1 Louis Zamperini, interviu telefonic.
2 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 173 —