[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Orice discuţie ajungea la mâncare. Louie se lăuda adesea
cu mâncarea făcută de mama lui şi, la un moment dat, Phil i-
a cerut să-i descrie cum anume pregătea Louise mâncarea.
Aşa că Louie a început să descrie prepararea unui anumit fel
de mâncare. Toţi trei au fost atât de încântaţi, încât Louie a
continuat, povestindu-le cât mai detaliat cum se fac şi alte
feluri de mâncare. Curând, bucătăria Louisei plutea aievea
lângă ei: cârnaţii sfârâiau, condimentele erau presărate şi
potrivite după gust, untul se topea pe limbă.
Aşa a început un ritual care se ţinea de trei ori pe zi, iar
plăcinta de dovleac şi spaghetele au devenit subiectele
preferate în barcă. Ajunseseră să cunoască atât de bine
ingredientele pe care le folosea Louise la bucătărie, încât,
atunci când Louie uita de unul sau sărea peste el, Phil şi,
uneori, Mac îl corectau repede şi îl puneau s-o ia de la
început. Când erau pregătite mâncărurile imaginare, cei trei
devorau fiecare fărâmă şi descriau fiecare îmbucătură.
Împodobeau scena cu detalii atât de vii, încât reuşeau să-şi
păcălească şi stomacul, chiar dacă nu pentru multă vreme.
După ce terminau cu mâncarea şi trecutul era secătuit de
amintiri, vorbeau despre viitor. Louie făcea planuri să
cumpere depoul feroviar din Torrance şi să-l transforme în
restaurant. Phil îşi imagina întoarcerea în Indiana, poate ca
profesor. De-abia aştepta să urmărească iar cursele din Indy
500. Competiţia fusese suspendată din cauza războiului, dar
Phil o învia în mintea lui, aşternea pe pajişte o pătură, scotea
mâncarea, o aşeza pe pătură şi privea maşinile care treceau
în viteză. Şi se gândea la Cecy. Nu-i trecuse prin minte să-şi
pună o fotografie cu ea în portofel înainte de a pleca din
cabană, însă Cecy se afla mereu în gândurile lui.
Pentru Louie şi Phil, astfel de conversaţii reprezentau un
balsam binefăcător, care reuşea să-i scoată din suferinţa lor
şi care îi făcea să vadă viitorul ca pe ceva concret.
Imaginându-se întorşi în lumea obişnuită, reuşeau să spere
la un final fericit al coşmarului pe care îl trăiau acum, să
aibă aşteptări. Cu aceste conversaţii construiau ceva pentru
care să continue să trăiască.
Niciodată în aceste sesiuni de fantezii nu au adus vorba
— 199 —