[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

misiuni. În timpul acestora, îi fusese dat să vadă cum au fost
doborâte cinci avioane aflate alături de al său, niciunul
dintre membrii echipajelor respective nereuşind să se salveze.
Nici el nu ştia cum de scăpase din toate acele misiuni doar
cu o singură gaură de glonţ într-unul dintre bombardierele
pilotate de el. În martie, Stay s-a întors acasă.
Cineva i-a adus lui Louie un exemplar din ediţia din 15
august a publicaţiei Minneapolis Star-Journal. Pe una dintre
ultimele pagini se afla un articol intitulat „Să nu uităm”, în
care se discuta despre sportivii decedaţi din cauza războiului.
Muriseră peste 400 de sportivi amatori şi profesionişti,
printre care 19 jucători profesionişti de fotbal american, 5
jucători de baseball din prima ligă, 11 de golf, de asemenea
profesionişti, precum şi Charlie Paddock, campionul olimpic
în proba de sprint în ediţia din 1920, pe care Louie îl
cunoscuse personal. 1 Pe aceeaşi pagină, alături de astfel de
nume, Louie şi-a văzut fotografia, însoţită de un text care
spunea că „marele campion al probei de o milă […] a murit în
misiune în Pacificul de Sud”.
Popota din Okinawa funcţiona non-stop pentru prizonierii
de război, care nu se mai puteau opri din mâncat. Louie s-a
dus şi el la popotă imediat ce a putut, însă a fost oprit la
intrare. Pentru că japonezii nu îl trecuseră niciodată în
evidenţele Crucii Roşii, Louie nu figura pe listele cu
prizonieri. Pentru responsabilii de la popotă, Louie nu era un
prizonier de război. S-a lovit de aceeaşi problemă în
momentul în care a încercat să obţină o uniformă nouă. 2
Trebuia să-şi schimbe pantalonii şi cămaşa, pe care le
purtase zi de zi începând din 27 mai 1943. Până când a fost
rezolvată problema statutului său, Louie a trebuit să
supravieţuiască mâncând batoane de ciocolată primite de la
asistentele Crucii Roşii.
La scurtă vreme după sosire, Louie a fost trimis la un
1 „400 Stars Give Life in Service”, Oakland Tribune, 30 decembrie 1944;
Walt Dobbins, „I May Be Wrong”, Lincoln (Neb.) Journal, 6 ianuarie 1944.
2 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 441 —