[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Zilele s-au scurs, neliniştite. Însă la Naoetsu viaţa şi-a
păstrat coordonatele dure, iar prizonierii de război şi-au
continuat truda, zi şi noapte, pentru industria de război a
japonezilor. Era limpede că se întâmplase o catastrofă, dar
Japonia refuza să capituleze.
Pentru prizonierii de război, timpul nu mai avea răbdare.
Se apropia mijlocul lunii august, termenul stabilit pentru
punerea în aplicare a politicii de exterminare. Chiar dacă
Japonia ar fi capitulat, numeroşi prizonieri de război erau
convinşi că gardienii aveau să-i ucidă oricum, fie din
răzbunare, fie mânaţi de teama ca nu cumva prizonierii să
depună mărturie împotriva lor, făcând publice chinurile la
care fuseseră supuşi. Într-adevăr, un anchetator de la Omori
îi spusese mai demult lui Fitzgerald că au de gând să-i ucidă
pe prizonierii de război dacă Japonia pierde războiul.
În timp ce autorităţile le comunicau intenţia de a-i muta
într-un lagăr nou, din munţi, prizonierii erau ferm convinşi
că japonezii aveau de gând să le lase cadavrele undeva, într-o
pădure din munţi, unde să nu poată fi găsite de nimeni. Au
început să discute despre posibilităţile de a se apăra. Nu au
găsit, însă, nicio soluţie pentru a-i învinge pe cei 25 de
gardieni din lagăr, toţi înarmaţi cu puşti. Nici evadarea nu
putea intra în discuţie, deoarece lagărul era aşezat între mare
şi două râuri. Nu se puteau procura bărci pentru 700 de
oameni, aşa că deţinuţilor nu le rămânea decât să pornească
spre mica aşezare din apropiere. Însă şi acolo puteau fi prinşi
foarte uşor, neputând să se apere din cauza bolilor şi a
degradării fizice. 1 Erau cu toţii întocmai ca peştii prinşi şi
aruncaţi într-o găleată.
Louie zăcea în patul său, simţindu-se din ce în ce mai
slăbit, rugându-se fără încetare. În coşmarurile sale, se lupta
cu Pasărea pe viaţă şi pe moarte. Visa cum Pasărea încearcă
să-l omoare în bătaie, în timp ce el reuşea să-l prindă de gât
şi începea să-l stranguleze. În starea de veghe, se ferea cum
putea de Pasăre, dar japonezul umbla prin lagăr ca fulgerul
1 Tom Wade, interviu telefonic, 2 ianuarie 2005.
— 412 —