[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Germanul nou-sosit l-a întrebat de ce furase steagul. Louie,
minţind cu toată gura, a răspuns că voia ceva care să-i
amintească de perioada frumoasă petrecută în superba
Germanie. Nemţii i-au dat steagul şi l-au lăsat să plece.
Când presa a aflat de aventura sa, reporterii au început să
fabuleze masiv. Louie „luase cu asalt palatul lui Hitler”, ca să
fure steagul pe sub ploaia de gloanţe „care-i şuierau pe la
urechi”. După ce a sărit „de la cinci metri şi jumătate”, a
luat-o la goană, urmărit de „două coloane” de gardieni
înarmaţi, care au sărit pe el şi l-au bătut. Chiar în momentul
în care un german era gata să-i zdrobească ţeasta cu patul
puştii, comandantul-şef al armatei a oprit atacul, iar Louie a
reuşit să-l convingă pe general să-i cruţe viaţa. Într-una
dintre versiuni, Hitler însuşi i-a permis să păstreze steagul.
În alta, Louie ascunsese atât de isteţ steagul, încât nu au
putut să-l găsească. Şi toate acestea, spunea povestea,
pentru a câştiga inima unei fete.
Pe 11 august, Louie şi-a împachetat lucrurile, steagul şi o
droaie de alte lucruri teutonice furate şi şi-a părăsit camera
din Satul Olimpic. Jocurile erau pe sfârşite şi alergătorii
plecau mai devreme, ca să participe la competiţii din Anglia
şi Scoţia. Câteva zile mai târziu, artificiile încheiau răsunător
competiţia mondială. Spectacolul lui Hitler se desfăşurase
ireproşabil. Lumea întreagă avea numai cuvinte de laudă.
Baschetbalistul american Frank Lubin a mai zăbovit
câteva zile la Berlin. Gazdele lui germane l-au invitat să ia
cina în oraş, aşa că au pornit pe străzi în căutarea unui
restaurant. Privirea lui Lubin a fost atrasă de un local
drăguţ, dar când a propus să meargă acolo, gazdele lui au
refuzat: deasupra ferestrelor era desenată steaua lui David. 1
Dacă erau văzuţi acolo, i-au spus ei, „ar putea fi periculos
pentru noi”. Grupul a găsit un restaurant simpatic, apoi au
vizitat un bazin de înot deschis publicului. Când au intrat,
Lubin a văzut un afiş pe care scria JUDEN VERBOTEN.
1 Frank J. Lubin, interviu acordat lui George A. Hodak, Glendale,
California, mai 1988, AAFLA.
— 64 —