[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

aţelor şi corpului. Se scula la ora 5 dimineaţa şi rămânea
în cort până noaptea târziu, consiliind suflete nefericite.
Slăbise şi cearcăne întunecate îi conturau ochii. Uneori
simţea că, dacă va înceta să se mai mişte, picioarele i se vor
înmuia, aşa încât a început să se plimbe prin amvonul său
improvizat, tocmai ca să nu cadă. Odată, cineva i-a adus un
prunc, iar el a întrebat al cui era copilul. Lipsea de atâta
vreme de acasă, încât nu şi-a recunoscut propria fiică. 1
Tânjea să pună capăt campaniei, dar succesul ei îl asigura că
Providenţa are alte planuri.
Când Louie şi Cynthia au intrat în cort, el a refuzat să
înainteze dincolo de rândurile din spate. S-a aşezat acolo, cu
o expresie morocănoasă pe chip. Avea să asiste la predică cu
condiţia ca imediat după aceea să meargă acasă şi să nu mai
audă niciodată nimic despre subiectul respectiv.
Tăcerea s-a lăsat peste cort. De undeva, de afară, s-a auzit
un sunet ascuţit, de chemare. Louie cunoştea bine acel
sunet, încă din copilărie, când stătuse treaz lângă Pete,
tânjind să evadeze. Era şuieratul unui tren. 2
Când Graham a apărut, Louie a fost surprins. Se aşteptase
la un şarlatan superficial, care se crede stăpânit de Duhul
Sfânt, din genul acelora pe care-i văzuse în copilărie
predicând lângă Torrance. Însă în faţa lui a apărut acum un
bărbat vioi şi îngrijit, cu vreo doi ani mai tânăr ca el. Deşi îl
durea gâtul şi a rugat să-i fie amplificat sonorul la microfon,
ca să nu-şi forţeze glasul, Graham nu şi-a dovedit în niciun
alt fel oboseala. I-a rugat pe ascultători să-şi deschidă Bibliile
la capitolul 8 din Evanghelia după Ioan. 3
Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dimineaţa
iarăşi a venit în templu şi tot poporul venea la El; şi El,
şezând, îi învăţa. Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe
1 Graham, op. cit., pp. 156-157.
2 Billy Graham, „The Only Sermon Jesus Ever Wrote”, Los Angeles, 22
octombrie 1949, înregistrare audio, BGEA.
3 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 501 —