[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Louie i-a reamintit cât de sălbatic fusese el în copilărie şi
câte făcuse Pete pentru a-l aduce pe calea cea bună. A
povestit apoi despre cascada de lucruri minunate ce
urmaseră după actele de devotament ale lui Pete şi despre
sentimentul de împlinire pe care el şi Pete îl găsiseră în
activitatea de îndrumare a copiilor. Toţi copiii aceia, i-a spus
Louie, „sunt parte din tine, Pete”.
Ochii lui Pete s-au deschis şi, cu o luciditate neaşteptată,
s-au fixat pentru ultima oară pe chipul fratelui mai mic. N-a
putut vorbi, însă radia de fericire. 1
În toamna anului 1996, telefonul a sunat într-unul dintre
birourile Primei Biserici Prezbiteriene din Hollywood. Louie,
care pe atunci se apropia de 80 de ani, a ridicat receptorul.
Glasul de la celălalt capăt al firului îi aparţinea lui
Draggan Mihailovich, producător la postul de televiziune
CBS. Organizarea Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1998 îi
fusese acordată oraşului Nagano, iar Louie acceptase
invitaţia de a purta flacăra olimpică pe lângă Naoetsu.
Mihailovich realiza un filmuleţ despre Louie care urma să fie
difuzat în timpul Olimpiadei şi mersese în Japonia pentru
documentare. În timpul unei discuţii cu un bărbat în faţa
unui castron cu tăiţei, reporterul făcuse o descoperire
surprinzătoare.
Mihailovich l-a întrebat pe Louie dacă stătea pe scaun.
Louie a răspuns că da. Mihailovich i-a spus să se prindă bine
cu palmele de scaun şi i-a dat vestea:
— Pasărea trăieşte.
Louie a simţit că i se înmoaie picioarele. 2
„Mortul” a ieşit din beznă târziu, într-o seară a anului
1952. Era dat dispărut de aproape şapte ani. Watanabe a
coborât din tren în Kobe, a străbătut oraşul pe jos şi s-a oprit
înaintea unei case a cărei grădină era străbătută de o alee
1 Peter Zamperini, interviuri telefonice, 15, 17, 19, 22 octombrie 2004;
Louis Zamperini, interviu telefonic.
2 Louis Zamperini, interviu telefonic.
— 520 —