[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

observat.
Rănită şi îngrijorată, Cynthia a simţit că nu-l poate
readuce pe Louie la starea sa iniţială. Durerea ei a devenit
furie, iar cei doi soţi au început să se certe din ce în ce mai
violent. Ea l-a pălmuit şi a aruncat cu farfurii după el; Louie
a strâns-o cu atâta putere de braţ, încât i l-a învineţit. Odată,
la întoarcerea acasă, a descoperit că Cynthia trântise de
podea toate obiectele casabile dintr-o cameră. În timpul unei
petreceri pe iahtul andocat al unui prieten, soţia sa pregătise
cina pentru toţi; Louie a tratat-o cu atâta sarcasm de faţă cu
toţi prietenii lor, încât ea a părăsit ambarcaţiunea. El a
urmat-o în fugă şi a prins-o de gât, iar Cynthia l-a pălmuit.
După aceea a plecat la părinţii ei, iar el s-a întors singur
acasă.
Cynthia a revenit în cele din urmă. S-au chinuit mai
departe împreună. Când a rămas fără bani, Louie a apelat la
un prieten pentru un împrumut de 1.000 de dolari,
punându-şi ca garanţie Chevroletul decapotabil. Banii s-au
dus în altă investiţie ratată, aşa că, la termenul achitării
datoriei, a fost nevoit să predea cheile maşinii.
În copilărie, pe când se grăbea spre şcoală, Louie s-a
împiedicat odată pe o scară şi a căzut. S-a ridicat, dar s-a
împiedicat din nou şi iar a căzut. A treia oară la fel. S-a
ridicat din nou, convins că Dumnezeu însuşi îi pune piedici.
Acum se gândea la acelaşi lucru. Şi-a spus că Dumnezeu se
distra cu el. Când auzea predici la radio, închidea furios
aparatul. I-a interzis Cynthiei să meargă la biserică.
În primăvara anului 1948, Cynthia l-a anunţat că este
însărcinată. Louie a fost fericit, dar, în acelaşi timp, gândul la
responsabilităţile sporite l-au asediat cu disperare şi
vinovăţie. În vara aceluiaşi an, la Londra, suedezul Henry
Eriksson câştiga medalia olimpică de aur în cursa de 1.500
m. În Hollywood, Louie a băut şi mai mult.
Nimeni nu putea ajunge la sufletul lui fiindcă, de fapt,
Louie nu revenise niciodată pe deplin acasă. În lagăr fusese
bătut şi adus într-o stare de obedienţă dezumanizată, într-o
lume în care Pasăre era suveran absolut; şi acum continua
să trăiască în aceeaşi lume. Watanabe îi răpise demnitatea
— 493 —