[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

ascuţite. Louie şi Phil s-au eliberat din funie şi au aşteptat
lumina zilei.
În întuneric, simţeau acum miros de pământ, de verdeaţă,
de ploaie care cade peste vietăţi. Era mirosul uscatului. 1 S-a
jucat cu ei toată noaptea, devenind din ce în ce mai puternic.
Aproape de zorii zilei, au auzit sunetul valurilor lovindu-se de
recif. Sfârşiţi de oboseală, au luat hotărârea să doarmă puţin,
prin rotaţie, pentru ca unul dintre ei să rămână de veghe şi
să studieze ţărmul. La un moment dat, au adormit amândoi.
S-au trezit într-un alt univers. Eşuaseră într-o limbă de
uscat dintre două insuliţe. 2 Pe una dintre ele au văzut colibe,
pomi cu ramurile pline de fructe, dar niciun om. Auziseră că
japonezii îi făceau sclavi pe nativii din insule şi îi mutau de
pe insulele lor de origine. S-au gândit că poate aşa s-a
întâmplat şi cu acel loc. Şi-au pus încălţările în picioare,
umflate şi dureroase, şi au început să vâslească spre mal. Au
auzit deasupra huruit de motoare. S-au uitat şi au văzut
avioane Zero făcând lupinguri, ca în manevrele de război,
mult prea sus pentru ca piloţii să observe barca de sub ei. Au
continuat să vâslească. 3
Louie prevăzuse că vor ajunge la ţărm în 47 de zile. Phil
estimase cu o zi mai puţin. Întrucât uscatul apăruse la
orizont în ziua pe care o calculase Phil, dar ajunseseră
propriu-zis la ţărm în ziua calculată de Louie, au decis că
amândoi au avut dreptate.
Acum puteau să vadă mai multe insule. Louie a zărit una
mică în stânga lor şi i-a arătat-o lui Phil, spunându-i că pe
ea nu se află decât un copac. Apoi s-a întâmplat ceva ciudat.
Copacul singuratic a devenit doi copaci. După o clipă de
stupoare, naufragiaţii şi-au dat seama de crudul adevăr. Nu
văzuseră o insulă, iar aceia nu erau copaci. Era o navă.
Stătuse într-o poziţie perpendiculară faţă de ei, astfel încât
1 Louis Zamperini, interviu telefonic.
2 „42nd Bombardment Squadron: Addendum to Squadron History”, 11
septembrie 1945, AFHRA, Maxwell AFB, Alabama.
3 Ibidem.
— 230 —