[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

Capitolul 35
Declinul
Din celălalt capăt al încăperii, păreau trei bărbaţi
obişnuiţi. Era o seară din a doua jumătate a anului 1946.
Louie stătea la o masă din Florentine Gardens, un club de
seară din Hollywood, cu Cynthia cuibărită lângă el. Phil şi
Cecy veniseră în vizită din Indiana. Fred Garrett traversase
oraşul pentru a li se alătura la cină. Phil şi Louie îşi zâmbeau
încântaţi. Ultima dată fuseseră împreună în martie 1944,
când Phil era evacuat din Ofuna şi niciunul dintre ei nu ştia
dacă va trăi să-l mai revadă pe celălalt.
Bărbaţii pălăvrăgeau radiind de bucurie. Fred, care urma
să devină în curând controlor de trafic aerian, avea o proteză
de picior nouă şi, cu chef de petrecere, ţopăia pe ringul de
dans pentru a le arăta tuturor că încă putea să se mişte plin
de vigoare. Phil şi Cecy intenţionau să se mute în New
Mexico, unde el avea de gând să înceapă o afacere cu
materiale plastice. Louie şi Cynthia radiau după luna de
miere, pe care o petrecuseră împărţind acelaşi sac de dormit
în munţii iubiţi de el, unde Cynthia, în ciuda şcolilor de elită
absolvite, se dovedise receptivă la tot felul de pozne. Louie
reîncepuse să alerge şi clocotea de planuri măreţe, guraliv şi
vesel ca înainte de război. Când bărbaţii s-au aplecat unul
spre celălalt, ca să le pozeze fotografilor, se părea că uitaseră
de toate întâmplările prin care trecuseră.
La un moment dat în toiul râsetelor şi conversaţiilor pline
de viaţă, un chelner a pus înaintea lui Fred o farfurie pe care,
alături de antreuri, se afla o lingură de orez alb. A fost
suficient. Fred a început să urle din senin, furios, isteric,
răcnind cu asemenea forţă la chelner, încât s-a învineţit la
faţă. Louie a încercat să-l calmeze, însă Fred nu mai putea fi
raţional. Îşi pierduse controlul.
Chelnerul a îndepărtat iute orezul, iar Fred şi-a regăsit
— 468 —