[Laura_Hillenbrand]_De_Neînvins

În doar câteva secunde, sutele de bărbaţi goi s-au grăbit să
iasă din apă şi să urce panta muntelui. În vreme ce avionul
făcea lupinguri, iar pilotul îi saluta cu mâna, deţinuţii se
grăbeau să ajungă în lagăr, urlând de bucurie şi de uşurare.
Frica de gardieni, de masacrul de care s-au temut atâta
vreme, dispăruse toată, risipită de silueta masivă şi de
uruitul bombardierului. Prizonierii săreau în sus de bucurie,
urlau, plângeau. Unii dintre ei s-au urcat pe acoperişurile
barăcilor, i-au făcut pilotului semne cu mâinile şi au cântat
de bucurie. Alţii s-au adunat lângă gardul lagărului şi l-au
doborât. Cineva a găsit nişte chibrituri şi, foarte curând,
gardul era în flăcări. Japonezii s-au retras discret, dispărând
din raza lor vizuală. 1
În mijlocul camarazilor cuprinşi de extaz şi agitaţie, Louie
stătea locului, cu picioarele tremurând, scheletic, bolnav,
transpirând abundent. În mintea lui epuizată de boală, se tot
repetau două cuvinte: „Sunt liber! Sunt liber! Sunt liber!”
Jos, pe malul râului, rămăsese Matt Clift, un prizonier
australian cu trupul schilodit de bătăi. Nu-şi dezlipea
privirea de pe bombardierul torpilor, care continua să
brăzdeze cerul, trecând deasupra apelor râului, pentru ca
apoi să survoleze lagărul. Tot urmărind aparatul de zbor, a
văzut ceva ieşind din carlingă: un obiect prins de o panglică
galbenă. Obiectul a plutit spre vest, îndreptându-se direct
spre râu. Clift s-a ridicat pe vârfuri şi s-a aplecat atât de mult
de pe mal, încât era cât pe ce să cadă în apă. Obiectul
respectiv, o cutiuţă din lemn, i-a căzut direct în mână. După
ce şi-a recăpătat echilibrul fără să scape preţiosul obiect, în
mintea lui Clift a apărut un gând de-a dreptul minunat:
„Ciocolată!” Inima i s-a umplut de recunoştinţă faţă de pilotul
1 Frank Tinker, interviu telefonic, 20 februarie 2005; Louis Zamperini,
interviu telefonic; John Cook, interviu prin e-mail, 30 octombrie 2004;
Robert Rasmussen, „A Momentous Message of Hope”, National Aviation
Foundation Magazine, vol. 8, nr. 1, primăvara 1987; Louis Zamperini,
interviul luat de George Hodak, Hollywood, California, în iunie 1988,
AAFLA; Ken Marvin, interviu telefonic, 31 ianuarie 2005.
— 419 —